Moda comisioanelor obţinute de miniştri, primari, şefi de consilii judeţene sau de alte instituţii în contul unor contracte preferenţiale pasate la diverse firme este, se pare, pe ducă în România. Cât rău a făcut această practică în ultimii 25 de ani, nu cred că cineva poate să contabilizeze. Pornind de la dosarul Microsoft şi până la Marean Vanghelie, furtişagul de bani publici ascuns sub masca unor contracte de prestări servicii a creat nenumăraţi „oameni de afaceri” şi a ţinut în viaţă sistemul politic atâţia ani. Există şi un sfârşit la asemenea derapaje de la democraţie, iar el înseamnă puşcărie şi confiscarea averii. Ceea ce trebuie făcut pentru ca sistemul ăsta nenorocit să moară definitiv este o nouă lege privind finanţarea partidelor politice. Ea există, dar a stat la sertar prea mulţi ani, pentru că mulţi ţărani trebuia să se îmbogăţească. În schimbul contractelor preferenţiale, patronul cumpăra diverse bunuri mobile sau imobile, ascunse pe numele rudelor sau cunoştinţelor celor din politică, sau finanţa pur şi simplu campaniile electorale ale unui partid sau altul. O lege a partidelor politice ar obliga structurile politice să scoată la vedere sursele de finanţare din campaniile electorale, iar ce nu iese la calcul ar ajunge pe mâna procurorilor. Un alt pericol extrem de grav este legat de mediul de afaceri. Administratorii de firmă au învăţat că, dacă vrei să închei contracte cu statul, trebuie să cotizezi unde trebuie, iar cei care nu au făcut asta au avut serios de suferit sau au dat faliment. Nu vorbesc de firmele paravan, create special de politicieni pentru a-şi trage bani din contractele publice, ci mă refer la societăţile serioase, care aveau capacitatea să se implice în prestarea de servicii către stat. Procurorii noştri, în special cei de la DNA, se axează pe metoda denunţurilor pentru a începe urmărirea penală în anumite cazuri. E bine, dar e şi rău. E bine pentru că... cine să ştie mai bine decât cei din interiorul sistemului mafiot cum funcţionau lucrurile? E rău pentru că turnătoria nu a adus niciodată nimic bun, iar odată ce vom începe să alunecăm pe această pantă, nu ştiu unde o să ne oprim. Ar fi cazul ca procurorii să se blindeze cu alte probe şi martori în asemenea cazuri, pentru că niciodată nu poţi şti cât de subiectiv poate fi un turnător şi ce obiective are, indiferent cine ar fi el. Asta ne mai lipsea acum, să ajungem ca americanii acum câţiva zeci de ani, care vedeau comunişti la tot pasul, iar turnătorii de serviciu erau la mare căutare. Una dintre victimele acestui sistem s-ar putea să fie chiar Victor Ponta, încă premier, care nu s-a putut abţine să nu se bucure de mama focului când a auzit că Marean Vanghelie a ajuns după gratii. Aşa cum nu s-a putut abţine să îl atace murdar pe Klaus Iohannis în campania prezidenţială. Acum este posibil să aibă o ditamai surpriza, dacă Marean se decide să concretizeze toate acuzaţiile făcute la adresa lui după ce a fost dat afară din PSD printr-un denunţ de toată frumuseţea, că tot are atât timp liber la dispoziţie.
