„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă şi a fost ziua”... de sâmbătă, 9 iulie. Pe la ora paisprezece am ajuns în mijlocul unui grup de tineri şi foşti tineri, adunaţi la Muzeul de ştiinţe ale naturii, în sala de conferinţe. Era o atmosferă veselă şi senină, cu oameni degajaţi în mişcări, care discutau unii cu alţii. Când se întâlneau cunoştinţe mai vechi, care nu se văzuseră, se întrebau surprinşi: „Eşti şi tu mediator?”. Fusesem invitat de un prieten drag, care mă numeşte, în mod evident nemeritat de mine, ”mentor”, Bogdan Stănescu, singurul gălăţean dintre autorii cărţii al cărei botez aveam să-l vedem, numită „Medierea – oxigen pentru afaceri” şi scrisă de un colectiv format din Alina Gorghiu, cel numit mai-nainte, Manuela Sîrbu, Mihai Munteanu şi Ion Dedu. Mă aşteptam să fie fastuos, având în vedere că erau în sală deputaţi (chiar unul dintre autorii cărţii lansate fiind deputatul Alina Gorghiu), profesori universitari ca domnii Afanase şi Oprea, preşedintele arbitrajului gălăţean, şi mulţi alţi tineri la trup şi la suflet sau numai la suflet, dar s-a dovedit a fi un moment viu şi deosebit prin culoarea lui inedită.
Scriu greu pentru că bătrânul meu condei nu-i învăţat să laude şi mereu mă tentează să pişc puţin pe cei din jur, poate numai pentru a le aminti că perfecţiunea nu este specifică acestei lumi, dar mă înfrânez şi mă las molipsit de entuziasmul şi exuberanţa celor din sală.
S-au dat mape, la intrare, cu o prezentare succintă a cărţii, şi autografe pe carte, s-au rostit obişnuitele discursuri terne dar inerente unui astfel de moment, în care fiecare lăuda pe fiecare, dar mai ales pe cei mai mari în funcţie politică, dar se şi lovea discret sub centură în unele cazuri. La final s-au dat şi diplome care atestau că mediatorii au mai făcut un curs de pregătire şi a fost frumos.
Una peste alta, evenimentul a avut sare şi piper de la început, dar ceea ce m-a făcut să promit că nu voi scrie nimic din îndoielile mele privind viitorul medierii în Românica a fost mica piesă de teatru pe care tinerii aceia au regizat-o pentru a ilustra o speţă de mediere. Autorii cărţii şi unii mediatori s-au străduit să facă, chiar cu picanterii comice, o demonstraţie vie a cum văd ei o şedinţă de mediere. Măsura în care au reuşit n-o discut, dar laud şi admir dorinţa lor de a arăta că mai este o alternativă la sistemul judiciar.
Ce-nvăţăm noi din chestia asta? Că entuziasmul n-o muritu, num’un pic s-o hodinitu.
Dragilor, mi-aţi întinerit sufletul cu treizeci şi ceva de ani şi vă mulţumesc pentru că existaţi, frumoşi, în lumea asta, pentru a demonstra că avem un viitor!
Ioan Tanasă – un mediator de cafenea, cu sufletul alături de cei ce fac ceva nou
