Evenimentul cultural cel mai important al anului 2025 în România a fost lansarea filmului „Cravata galbenă”. Această producţie cinematografică a fost prezentată în avanpremieră la Sala Palatului, pe 1 noiembrie 2025.
Proiectul, cu un buget de aproximativ 20 de milioane de euro, a fost unul dintre cele mai ambiţioase realizate în România, confruntându-se cu dificultăţi precum pandemia şi tensiunile internaţionale.
La Sala Palatului, pe un covor galben – nu roşu, cum se obişnuieşte la asemenea ocazii – au păşit personalităţi din întreaga lume: John Malkovich, dublu nominalizat la Oscar, cel care îl întruchipează pe marele maestru, şi Sean Bean, alături de un public select de peste patru mii de invitaţi. Sala Palatului a fost plină până la refuz – o veritabilă „vizită regală”, o celebrare a valorii, a tradiţiei şi a identităţii româneşti.
Printre cei prezenţi, toţi invitaţi speciali, s-a aflat şi doamna Viorica Macovei, soţia regretatului jurnalist gălăţean Radu Macovei, nepot dinspre mamă al lui Sergiu Celibidache. Am rugat-o pe doamna Macovei să ne povestească cum a fost la gală, cum s-a văzut evenimentul din linia întâi şi mai ales să lege viaţa marelui muzician Sergiu Celibidache de familia lui din Galaţi.
Seara a început devreme, la ora 18.00, cu o degustare elegantă de vinuri albe şi rosé, care a acompaniat sosirea invitaţilor. Dress code-ul a fost riguros – ţinută de seară, în ton cu fastul momentului. Mii de rochii lungi din materiale preţioase, bijuterii fine, costume negre, smokinguri, parfumuri rare – o veritabilă simfonie vizuală a eleganţei. În faţa peretelui foto, aglomeraţia a fost de-a dreptul artistică: fiecare dorea o amintire din această seară care marca, de fapt, renaşterea respectului faţă de cultura românească.
Organizarea a fost impecabilă. Regizorul filmului, Serge Ioan Celibidachi, fiul dirijorului, împreună cu soţia sa, Adela, producător al filmului, au reuşit să ofere nu doar o premieră cinematografică, ci un omagiu familial şi spiritual.
Filmul, realizat cu un efort impresionant artistic şi financiar, a fost rodul a şapte ani de muncă. „Cravata galbenă” nu este doar un film biografic, ci şi o călătorie emoţională şi filosofică prin viaţa unui om care a refuzat compromisul. De la copilăria trăită sub autoritatea paternă în România interbelică, până la anii de exil, de foame şi de glorie, în Germania postbelică, viaţa lui Sergiu Celibidache devine o metaforă a curajului şi a fidelităţii faţă de sine.
Titlul filmului – „Cravata galbenă” – poartă o simbolistică profundă. Este amintirea unui dar primit de tânărul Sergiu de la tatăl său, o cravată galbenă oferită pentru rezultate bune la şcoală. Când, peste câţiva ani, tânărul a decis să renunţe la Politehnică pentru a urma visul muzicii, tatăl i-a refuzat cravata: „Cravata rămâne aici!” Plecarea a fost şi despărţirea definitivă. Iar cravata – simbolul copilăriei, al visului şi al dorului de acasă – a rămas pentru totdeauna un reper de memorie afectivă.
O perspectivă personală
Pentru doamna Viorica Macovei, această premieră a avut şi o rezonanţă adânc personală. Soţul său, Radu Macovei, rudă apropiată al lui Sergiu Celibidache, a aşteptat cu emoţie acest film, dar nu a mai avut şansa de a-l vedea pe ecran. Domnul Macovei păstra mereu vie legătura cu unchiul său prin scrisori, telefonic sau prin vizite. Şi o amintire specială este cum unchiul, marele Sergiu Celibidache i-a oferit cadou nepotului Radu, în anii ’90, un Trabant. De care acesta era foarte mândru. Cine n-ar fi fost?
Fiecare cadru al filmului a fost privit de doamna Macovei cu inima strânsă, recunoscând în poveste nu doar destinul unui mare artist, ci şi firul nevăzut care leagă generaţiile unei familii dedicate culturii şi spiritului. În fiecare secvenţă a regăsit o parte din memoria comună din Galaţi, unde sora dirijorului, prezentată în film ca Sonia (Macovei), şi nepoţii şi-au trăit parte din viaţă. Tot aici, în oraşul dunărean, soţia lui Sergiu, Ioana Celibidache, pictoriţă talentată, a participat la tipărirea unui splendid album de pictură la editura Alma şi a scris cartea „Sergiu, altfel…”.
Relaţia dintre familia Celibidache şi Galaţi s-a prelungit în timp, prin prietenia caldă cu Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, apropiat al lui Radu Macovei şi al vărului său Serge Ioan Celibidachi.
Doamna Viorica Macovei a mărturisit: "„Cravata galbenă” este mai mult decât o biografie cinematografică. Este un poem vizual despre demnitate, o reflecţie asupra sensului artei şi al sacrificiului. Este povestea unui om care, plecat de acasă pentru a-şi căuta menirea, nu şi-a pierdut niciodată rădăcinile. În seara premierei, în lumina reflectoarelor, în aplauzele a mii de oameni, am simţit că România şi-a regăsit măreţia. Pentru mine, „Cravata galbenă” nu este doar un film. Este o scrisoare către trecut şi o promisiune pentru viitor. Este dovada că valorile adevărate – integritatea, iubirea, curajul, adevărul – rămân neatinse de timp. Şi, dincolo de tot, este un omagiu adus familiei mele, dar şi României care merită să-şi recunoască geniile."
