La aproape un an de la pericolul inundaţiilor ce ameninţau Galaţiul, urbea noastră a fost gazda unui seminar privind Dunărea - „Redimensionarea economică şi ecologică a Luncii Dunării pentru diminuarea riscului la inundaţii”. La eveniment au participat, pe lângă specialişti, reprezentanţi ai autorităţilor locale (Eugen Chebac, preşedintele CJ, prefectul Cosmin Păun), doi miniştri, respectiv Laszlo Borbeley, ministrul Mediului şi Pădurilor şi Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii, precum şi secretarul de stat din cadrul MAI, Mihai Capră, cel care a coordonat cu un an în urmă intervenţia pentru protecţia oraşului contra inundaţiilor. În intervenţia sa, Mihai Capră a precizat: „Întâmplarea face că a trecut un an de la anterioara inundaţie pe care noi o aşteptam să vină peste 100 de ani după cea din 2006, dar a venit după 4 ani, timp în care noi am lăsat problema apărării să fie rezolvată de urmaşii urmaşilor. Mă bucur că problema a fost rezolvată şi din punct de vedere al banilor şi avem o strategie a Dunării pentru următorii 30 de ani. (…) Mâine se aprobă strategia Dunării în Parlamentul European.”
Cei doi miniştri au discutat despre strategia de apărare contra inundaţiilor atât din perspectiva renaturării Dunării, cât şi din cea a îndiguirilor. Borbeley a subliniat necesitatea unei abordări combinate a celor două viziuni, arătând că „nu putem îndigui toată ţara”, ci este nevoie de crearea unor poldere, în zone utilizate agricol, unde recolta va trebui sacrificată în anii cu inundaţii, astfel încât pierderile în recolte să ducă la salvarea obiectivelor strategice şi aşezărilor umane, pe termen lung. Ministrul Mediului a precizat: „Am insistat să fim aici cu domnul ministru Tabără pentru că sunt lucruri legate între ele şi mai ales cu ministerul Agriculturii. Discutăm de reecologizarea zonelor, de unele modele, de a nu îndigui pentru că nu se poate, şi de a găsi soluţii de poldere de va fi posibil în cazul unui debit mai mare, să aibă portiţe pentru a se deversa în zone în care pot fi deversate. Evident, şi problema renaturării care apare în strategie o discutăm împreună cu ministrul Agriculturii fără a afecta zona economică, socială, ci analizând problemele ecologice, de biodiversitate, împreună cu zona economică şi socială. Eu cred că trebuie să dăm un semnal clar, trebuie să avem măsurile necesare şi trebuie să avem finanţarea necesară”.
Ministrul Valeriu Tabără a punctat în schimb necesitatea îndiguirilor şi optarea pentru această viziune în defavoarea celei exlusiv pro-renaturare a Dunării. Apoi s-a arătat mulţumit de faptul că la un an de la pericolul inundaţiilor ce adusese cele mai înalte oficialităţi la Galaţi, susţinătorii extremi ai celor două viziuni au reuşit cumva să se împace cu ideea unui compromis şi adoptarea unei strategii care să îmbine cele două viziuni. Tabără a declarat: „Problema Luncii Dunării nu e legată strict de apă, aici s-au dezvoltat zone economice de mare importanţă, e zona agricolă cu cea mai mare stabilitate, cu producţii sigure an de an, e zona cu un potenţial piscicol foarte mare, s-a dezvoltat infrastructura şi unele localităţi (...) Ce reiese din dezbaterea de azi este că trebuie să ieşim din zona extremismului, nu putem trata problemele nici din punct de vedere al renaturării, de distrugere a întregului sistem, şi nici a celuilalt, să păstrăm în totalitate sistemele respective. Va trebui să găsim acele soluţii care în viitor să dea siguranţă în primul rând pentru ceea ce înseamnă protecţia localitaţilor şi a bunurilor economice împotriva inundaţiilor care apar tot mai des ca frecvenţă şi durabilitate, dar în acelaşi timp şi pentru ceea ce înseamnă din punct de vedere economic şi social această zonă importantă”. Concomitent, Tabără a susţinut necesitatea irigării (amintind obiectivul construcţiei canalului Siret-Bărăgan), întrucât seceta reprezintă un pericol ce loveşte agricultura mult mai frecvent decât inundaţiile, cât şi privirea de ansamblu legată de zona Luncii Dunării, chestiune asupra căreia convenise şi ministrul Borbely, acesta atrăgând la rândul său atenţia asupra aportului marilor afluenţi ai Dunării.
Borbely s-a arătat mulţumit de faptul că în ultimii doi ani România a realizat obiective de investiţi în proiecte de mediu cu sume istorice, ce au depăşit investiţiile anterioare de acest tip, realizate de la începutul anilor '90 şi până la momentul de referinţă.
Întrebat cam de când ar trebui să dispară temerea gălăţenilor privind ridicarea digurilor din saci de nisip pentru apărarea oraşului, Borbely şi-a exprimat speranţa că în circa 2 ani, proiectele cele mai urgente, iniţiate deja, se vor finaliza.
Cei doi miniştri au discutat despre strategia de apărare contra inundaţiilor atât din perspectiva renaturării Dunării, cât şi din cea a îndiguirilor. Borbeley a subliniat necesitatea unei abordări combinate a celor două viziuni, arătând că „nu putem îndigui toată ţara”, ci este nevoie de crearea unor poldere, în zone utilizate agricol, unde recolta va trebui sacrificată în anii cu inundaţii, astfel încât pierderile în recolte să ducă la salvarea obiectivelor strategice şi aşezărilor umane, pe termen lung. Ministrul Mediului a precizat: „Am insistat să fim aici cu domnul ministru Tabără pentru că sunt lucruri legate între ele şi mai ales cu ministerul Agriculturii. Discutăm de reecologizarea zonelor, de unele modele, de a nu îndigui pentru că nu se poate, şi de a găsi soluţii de poldere de va fi posibil în cazul unui debit mai mare, să aibă portiţe pentru a se deversa în zone în care pot fi deversate. Evident, şi problema renaturării care apare în strategie o discutăm împreună cu ministrul Agriculturii fără a afecta zona economică, socială, ci analizând problemele ecologice, de biodiversitate, împreună cu zona economică şi socială. Eu cred că trebuie să dăm un semnal clar, trebuie să avem măsurile necesare şi trebuie să avem finanţarea necesară”.
Ministrul Valeriu Tabără a punctat în schimb necesitatea îndiguirilor şi optarea pentru această viziune în defavoarea celei exlusiv pro-renaturare a Dunării. Apoi s-a arătat mulţumit de faptul că la un an de la pericolul inundaţiilor ce adusese cele mai înalte oficialităţi la Galaţi, susţinătorii extremi ai celor două viziuni au reuşit cumva să se împace cu ideea unui compromis şi adoptarea unei strategii care să îmbine cele două viziuni. Tabără a declarat: „Problema Luncii Dunării nu e legată strict de apă, aici s-au dezvoltat zone economice de mare importanţă, e zona agricolă cu cea mai mare stabilitate, cu producţii sigure an de an, e zona cu un potenţial piscicol foarte mare, s-a dezvoltat infrastructura şi unele localităţi (...) Ce reiese din dezbaterea de azi este că trebuie să ieşim din zona extremismului, nu putem trata problemele nici din punct de vedere al renaturării, de distrugere a întregului sistem, şi nici a celuilalt, să păstrăm în totalitate sistemele respective. Va trebui să găsim acele soluţii care în viitor să dea siguranţă în primul rând pentru ceea ce înseamnă protecţia localitaţilor şi a bunurilor economice împotriva inundaţiilor care apar tot mai des ca frecvenţă şi durabilitate, dar în acelaşi timp şi pentru ceea ce înseamnă din punct de vedere economic şi social această zonă importantă”. Concomitent, Tabără a susţinut necesitatea irigării (amintind obiectivul construcţiei canalului Siret-Bărăgan), întrucât seceta reprezintă un pericol ce loveşte agricultura mult mai frecvent decât inundaţiile, cât şi privirea de ansamblu legată de zona Luncii Dunării, chestiune asupra căreia convenise şi ministrul Borbely, acesta atrăgând la rândul său atenţia asupra aportului marilor afluenţi ai Dunării.
Borbely s-a arătat mulţumit de faptul că în ultimii doi ani România a realizat obiective de investiţi în proiecte de mediu cu sume istorice, ce au depăşit investiţiile anterioare de acest tip, realizate de la începutul anilor '90 şi până la momentul de referinţă.
Întrebat cam de când ar trebui să dispară temerea gălăţenilor privind ridicarea digurilor din saci de nisip pentru apărarea oraşului, Borbely şi-a exprimat speranţa că în circa 2 ani, proiectele cele mai urgente, iniţiate deja, se vor finaliza.
