Şeful Serviciului de contestaţii din cadrul Direcţiei de Finanţe Galaţi, Dumitru Mirică, care a primit mandat de arestare pentru 29 de zile deoarece a fost prins de procurorii anticorupţie gălăţeni în timp ce lua o mică „atenţie” de 1.000 de euro de la patronul unui magazin de comercializare a bijuteriilor de aur, este cazul care poate ilustra perfect proverbul care spune că nu există pădure fără uscături. Iar când „uscăturile” au funcţii importante şi în loc să îşi facă datoria, adică să vegheze la respectarea legii, o încalcă cerând şi „mici atenţii” de la agenţi economici, atunci nu e de mirare câtă încredere mai au cetăţenii simpli în cei care se află în slujba statului.
Isprăvile lui Dumitru Mirică, care au făcut ca Direcţia de Finanţe Galaţi, condusă de directorul general Costică Onica, să fie cunoscută în toată ţara, dar nu ca un exemplu pozitiv, au fost relatate în cadrul unei conferinţe de presă susţinute vineri de reprezentanţii firmei care l-au denunţat procurorilor anticorupţie gălăţeni pe Dumitru Mirică. Reprezentanţii firmei, care are ca obiect comercializarea bijuteriilor de aur, au ţinut să precizeze că doresc să prezinte demersul lor şi au ţinut să aprecieze activitatea procurorilor anticorupţie gălăţeni care în opinia lor au acţionat rapid şi şi-au făcut treaba. Reprezentanţii firmei denunţătoare au făcut un apel la orice persoană, atât fizică sau juridică, care are neplăcuta surpriza să se trezească că i se cer diferite atenţii pentru a îi fi rezolvată problemele de către angajaţii unor instituţii ale statului, să sesizeze aceste lucruri instituţiilor abilitate ale statului, pentru ca astfel de practici să dispară. Reprezentanţii firmei au dezvăluit elemente şocante despre modul în care Dumitru Mirică a înţeles să „respecte legea”, adică să soluţioneze contestaţia depusă în cursul lunii martie la Direcţia de Finanţe de către reprezentanţii firmei, care considerau ilegal faptul că statul român, prin Direcţia Vamală Galaţi, a dispus ca societatea să plătească statului 66.000 de lei, reprezentând valoarea accizelor, cât şi penalităţi de întârziere calculate pentru neachitarea la termen a acestora. Reprezentanţii firmei au făcut acum câţiva ani, mai precis în 2007, o adresă la ANAF prin care au cerut să li se spună modalitatea de calcul a accizelor, precum şi dacă sunt obligaţi să le plătească statului, dar nu au primit niciun răspuns, susţine reprezentanta firmei. După ce au plătit suma stabilită de Direcţia Vamală în urma unui al doilea control pe care vameşii l-au făcut firmei gălăţene, după ce cu ocazia primului control nu descoperiseră că firma ar datora vreun leu statului, reprezentanţii firmei au plătit banii pentru a nu li se bloca conturile, iar în cursul lunii martie au depus o contestaţie la biroul contestaţii de la Direcţia de Finanţe, condus de Dumitru Mirică. Mare le-a fost mirarea reprezentanţilor firmei când pe data de 10 august au primit un telefon de la Dumitru Mirică, acesta invitându-l pe administrator să vină la biroul său de la Finanţe, unde i-ar fi spus care sunt „atenţiile” pe care trebuie să le dea pentru ca respectiva contestaţie să fie soluţionată, după cum au susţinut reprezentanţii firmei în conferinţa de presă. „Atenţia” cerută de Dumitru Mirică, potrivit spuselor reprezentanţilor firmei, ar fi constat în suma de 1.000 de euro şi nişte bijuterii de aur pe care fata lui Dumitru Mirică ar fi urmat să vină să şi le aleagă. Firul poveştii continuă: reprezentantul firmei s-a dus la DNA Galaţi, unde l-a denunţat pe Dumitru Mirică, iar când funcţionarul Direcţiei de Finanţe Galaţi s-a prezentat la biroul administratorului firmei de bijuterii, a fost prins în flagrant, pe când avea asupra lui cei 1.000 de euro. Reprezentanţii firmei de bijuterii susţin că ar exista un document primit de la ANAF şi care a ajuns pe data de 3 august pe biroul lui Dumitru Mirică, în care s-ar fi precizat faptul că li s-ar fi dat dreptate şi că statul ar trebui să le returneze cei 66.000 de lei. Dar cum reprezentanţii firmei nu au putut prezenta adresa primită de la ANAF, nu putem decât să îi credem pe cuvânt, în lipsa unei probe care să le ateste afirmaţia. Practic, reprezentanţii firmei susţin că Dumitru Mirică s-a folosit de adresa primită de la ANAF, şi care le dădea lor dreptate, pentru a le cere o „atenţie” pentru a le soluţiona favorabil contestaţia care deja primise aviz favorabil de la ANAF. Una peste alta, tot acest caz nu poate decât să lase un gust amar celor care se duc la instituţiile statului în speranţa că îşi vor găsi dreptatea şi cineva le va soluţiona cererile. Iar dacă au venituri modeste, este greu de crezut că ar putea să obţină câştig de cauză şi asta pentru că există un proverb care spune că dreptatea umblă cu capul spart.
