Cursa pentru resursele din adâncurile Oceanului Pacific devine una dintre cele mai intense confruntări geopolitice ale momentului, în care Statele Unite şi China se luptă pentru controlul mineralelor rare esenţiale pentru baterii, tehnologii verzi şi industria de apărare. Mineritul submarin, aflat încă la început, promite acces la cobalt, nichel, cupru şi mangan, elemente indispensabile tranziţiei energetice şi producţiei de vehicule electrice, dar ridică avertismente serioase privind impactul asupra ecosistemelor marine. Zona Clarion-Clipperton, situată între Hawaii şi Filipine, cu cei şase milioane de kilometri pătraţi ai săi de noduli polimetalici, reprezintă principalul punct de interes. China a fost printre primele ţări care au obţinut licenţe de explorare prin Autoritatea Internaţională pentru Fundul Mării, investind masiv în submarine autonome şi nave de cercetare, în timp ce Statele Unite, până recent rezervate, îşi coordonează acum eforturile cu aliaţi precum Australia, Japonia şi Canada pentru a dezvolta proiecte comune. Controlul acestor resurse poate influenţa lanţurile globale de aprovizionare pentru industria energetică, electronică şi militară.
Susţinătorii mineritului submarin argumentează că resursele oceanice pot susţine tranziţia către energia verde fără a afecta ecosistemele terestre, oferind cantităţi suficiente de cobalt şi nichel pentru milioane de baterii pentru vehicule electrice, comparativ cu exploatările tradiţionale din Africa sau America de Sud. Totuşi, experţii de mediu avertizează că perturbarea fundului oceanic ar putea provoca daune ireversibile, afectând organisme unice şi eliberând carbon stocat de milenii, ceea ce ar modifica echilibrul chimic al oceanelor. Organizaţiile de mediu cer o interdicţie globală temporară asupra mineritului submarin până la obţinerea unor studii independente privind impactul ecologic.
În prezent, mineritul industrial nu a început, dar companii din Norvegia, Coreea de Sud şi China au construit prototipuri de roboţi capabili să extragă minerale de la peste 4000 de metri adâncime. În paralel, marile corporaţii tehnologice şi de energie, precum Tesla, Panasonic, BYD şi General Motors, analizează utilizarea acestor minerale pentru viitoarele baterii, iar start-up-urile din Silicon Valley dezvoltă algoritmi de inteligenţă artificială pentru identificarea zonelor bogate în resurse.
Mineritul submarin face parte din strategia „Made in China 2035” a Beijingului, în timp ce Washingtonul îl vede ca pe o oportunitate de a reduce dependenţa de lanţurile de aprovizionare asiatice. Totuşi, vocile critice atrag atenţia că această competiţie riscă să devină un „război rece al resurselor” şi că, fără acorduri internaţionale stricte, exploatarea ar putea scăpa de sub control şi declanşa o criză ecologică globală. Oceanul Pacific devine astfel un teren de confruntare între interese economice, ştiinţă şi geopolitică, unde viitorul energetic şi ecologic al planetei se decide în adâncuri.
