Uniunea Europeană accelerează demersurile pentru consolidarea independenţei sale tehnologice, iar una dintre direcţiile prioritare este dezvoltarea unei reţele proprii de sateliţi pentru comunicaţii securizate. În centrul acestui proiect se află compania luxemburgheză SES, aflată în negocieri avansate cu instituţiile europene pentru a construi o alternativă viabilă şi suverană la Starlink, reţeaua deţinută de SpaceX, compania lui Elon Musk.
Importanţa unei infrastructuri spaţiale europene a devenit evidentă odată cu izbucnirea conflictului din Ucraina, când comunicaţiile prin satelit au jucat un rol esenţial în menţinerea legăturilor în zonele de război. Deşi Starlink s-a remarcat prin eficienţă şi disponibilitate rapidă, dependenţa de un furnizor privat american a stârnit îngrijorări serioase în rândul liderilor europeni. Tensiunile au crescut când au apărut speculaţii privind posibile restricţii impuse Ucrainei în accesarea serviciului, ceea ce a alimentat dorinţa Bruxelles-ului de a reduce vulnerabilităţile strategice.
Astfel, o alternativă europeană nu mai este doar o expresie a autonomiei digitale, ci o necesitate de securitate. Obiectivul este clar: o reţea de sateliţi care să nu fie influenţată de interese comerciale externe sau de decizii unilaterale ale unor companii din afara spaţiului comunitar.
SES administrează deja o flotă de circa 70 de sateliţi, dintre care peste 20 operează pe orbită medie (MEO), asigurând servicii de comunicaţii pentru clienţi instituţionali şi guvernamentali. Cu parteneriate solide alături de NATO şi Departamentul Apărării al SUA, compania are o poziţie privilegiată în discuţiile cu liderii UE.
Adel Al-Saleh, CEO-ul SES, a confirmat recent că discuţiile cu Bruxelles-ul au depăşit stadiul preliminar, concentrându-se acum pe dezvoltarea unei arhitecturi pe termen lung care să completeze reţelele existente şi să răspundă nevoilor strategice ale Europei. „Nu e vorba doar despre evitarea Starlink sau a Chinei, ci despre evitarea dependenţei de unul sau doi furnizori. Guvernele vor flexibilitate”, a declarat el pentru Reuters.
Între timp, competiţia în domeniul comunicaţiilor satelitare se intensifică. Amazon a lansat recent primii 27 de sateliţi din reţeaua Kuiper, un proiect menit să concureze direct cu Starlink. Platforma va include peste 3.200 de sateliţi plasaţi pe orbită joasă, pentru a oferi internet de mare viteză la nivel global. În lipsa unui sistem propriu, UE riscă să fie prinsă între cei doi giganţi americani – Musk şi Bezos – fără o soluţie europeană comparabilă ca putere şi autonomie.
Pentru a răspunde acestei provocări, UE lucrează la crearea unei constelaţii proprii de sateliţi, sub umbrela programului IRIS? (Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite). Iniţiativa vizează asigurarea comunicaţiilor criptate pentru instituţii publice, structuri de securitate şi apărare, dar şi extinderea conectivităţii în zonele rurale sau slab deservite din Europa.
Finanţarea pentru acest proiect este deja în atenţia Comisiei Europene, iar colaborarea cu SES şi alţi parteneri strategici ar putea accelera implementarea unei reţele funcţionale în următorii 3–5 ani.
Într-un context geopolitic tot mai tensionat, controlul asupra infrastructurii de comunicaţii devine un element esenţial al suveranităţii. Iar Uniunea Europeană pare determinată să nu rămână spectator în cursa spaţială dominată de Starlink şi Kuiper, ci să îşi revendice un loc propriu în ecuaţia conectivităţii globale.
