Helium-3, un izotop extrem de rar şi evaluat la aproximativ 20 de milioane de dolari pe kilogram, devine una dintre cele mai căutate resurse din afara Pământului. De aproape 150 de ori mai valoros decât aurul, acest material este esenţial pentru reactoare de fuziune, sisteme de răcire pentru computere cuantice şi tehnologii de detecţie a materialelor nucleare.
Pe fondul interesului tot mai mare pentru exploatarea resurselor lunare, start-up-ul american Interlune se profilează drept unul dintre pionierii unei noi “goane după aur”, potrivit CNET. Compania din Seattle a dezvoltat un prototip capabil să extragă Helium-3 din regolitul lunar şi lucrează la soluţii pentru transportul său pe Pământ.
Programul Artemis al NASA, care vizează stabilirea unei prezenţe permanente pe Lună, creează contextul necesar pentru iniţiative private precum Interlune. Firma testează deja un excavator de dimensiuni reale construit împreună cu producătorul de utilaje Vermeer. Totuşi, tehnologia trebuie adaptată la condiţiile lunare, unde gravitaţia scăzută, lipsa atmosferei şi proprietăţile regolitului diferă fundamental de cele terestre.
Interlune intenţionează să aplice aceeaşi tehnologie şi pe Pământ, dar rezervele de Helium-3 sunt aproape inexistente. Izotopul se formează aici prin descompunerea tritiului, un material foarte rar şi scump, folosit în reactoare, cercetări de fuziune şi aplicaţii militare. Limitările actuale subliniază necesitatea unor surse alternative.
Pe Lună, depozitele de Helium-3 s-au acumulat în miliarde de ani după bombardamentele vântului solar. Pământul este protejat de un câmp magnetic puternic, care blochează aceste particule, reducând astfel formarea naturală a izotopului la sol.
Primele livrări comerciale de Helium-3 sunt preconizate pentru 2029. Interlune are deja contracte cu Maybell şi Bluefors, companii care folosesc acest material în sisteme criogenice pentru răcirea computerelor cuantice la temperaturi extrem de scăzute.
Dacă tehnologia va funcţiona la scară largă, Luna ar putea deveni în următorul deceniu o sursă strategică pentru resurse energetice şi tehnologice, marcând începutul unei noi etape în economia spaţială.
