Tot mai mulţi români îşi montează camere de supraveghere pentru a-şi proteja locuinţele, maşinile sau curţile, însă această tendinţă ridică tot mai des probleme legate de respectarea vieţii private. Începând din această lună, proprietarii care folosesc astfel de sisteme trebuie să se conformeze unor reguli mai stricte impuse de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care a stabilit un termen de 30 de zile pentru respectarea noilor cerinţe.
Reglementările au fost introduse pentru a clarifica modul în care camerele video pot fi folosite legal pe proprietăţi private, fără a afecta libertatea sau intimitatea vecinilor şi a trecătorilor. Imaginile captate pot constitui date cu caracter personal atunci când permit identificarea persoanelor, ceea ce implică o responsabilitate directă din partea celor care le colectează. Autorităţile încearcă astfel să menţină un echilibru între nevoia de siguranţă şi dreptul la viaţă privată, subliniind că scopul instalării camerelor trebuie să fie exclusiv protejarea proprietăţii şi a persoanelor, nu supravegherea altora fără consimţământ.
Cei care deţin sisteme video trebuie să respecte o serie de reguli esenţiale. Instalarea camerelor trebuie să aibă un scop legitim, iar orientarea lor să fie limitată strict la proprietatea personală, fără a surprinde zone publice sau curţile vecinilor. Persoanele filmate trebuie informate clar prin semne vizibile, iar imaginile pot fi păstrate doar pentru o perioadă limitată, de regulă cel mult 30 de zile, cu excepţia cazurilor în care sunt necesare pentru anchete. Accesul la sistem trebuie restricţionat doar la persoane autorizate, iar echipamentele protejate prin parole şi măsuri de securitate cibernetică.
Dacă o cameră surprinde accidental zone comune, proprietarul are obligaţia să o repoziţioneze. Conform normelor GDPR, imaginea unei persoane identificabile reprezintă o informaţie personală, iar prelucrarea neautorizată a acesteia este ilegală.
Nerespectarea regulilor poate duce la amenzi semnificative, obligaţia de a demonta echipamentele sau de a şterge înregistrările. În situaţiile în care filmările sunt folosite pentru scopuri abuzive, cum ar fi hărţuirea sau şantajul, răspunderea poate fi penală. Persoanele afectate au, de asemenea, dreptul de a depune plângeri la ANSPDCP sau de a solicita în instanţă despăgubiri pentru încălcarea dreptului la viaţă privată.
Legea nu interzice instalarea camerelor de supraveghere, dar cere ca acestea să fie utilizate exclusiv pentru securitatea propriei locuinţe. Noile reguli încearcă să traseze o linie clară între protecţia proprietăţii şi respectarea confidenţialităţii. Într-o perioadă în care tehnologia devine tot mai prezentă în viaţa cotidiană, statul încearcă să reamintească faptul că supravegherea responsabilă nu este doar o chestiune tehnică, ci una de respect faţă de drepturile celorlalţi.
