CEDO a acceptat argumentul Guvernului României potrivit căruia responsabilitatea pentru problema câinilor comunitari revine şi societăţii civile, iar sub acest aspect s-a arătat că nu trebuie să se impună autorităţilor o sarcină excesivă sau insuportabilă în ceea ce priveşte priorităţile şi resursele, susţine Ministerul Afacerilor Externe, într-un comunicat prin care anunţă că a luat notă de faptul că marţi Curtea Europeană s-a pronunţat în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României.
"Ministerul Afacerilor Externe, prin Direcţia Agent Guvernamental, a luat notă de faptul că astăzi, 26 iulie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunţat în cauza Georgel şi Georgeta Stoicescu împotriva României, constatând încălcarea art. 8 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă privată şi dreptul la un proces echitabil. În fapt, Curtea de la Strasbourg a reţinut că la data de 24 octombrie 2000, reclamanta Georgeta Stoicescu, a fost atacată, muşcată şi aruncată la pământ de 7 câini comunitari, în faţa casei sale din cartierul Pajura, Bucureşti. În urma atacului, reclamanta a fost rănită la cap şi picior (femur fracturat). După atacul suferit, starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat, astfel încât la 4 iunie 2003 ea a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap. Instanţa europeană a subliniat, de asemenea, că reclamanta a început să sufere de amnezie, dureri de umeri şi picioare şi să prezinte dificultăţi în ceea ce priveşte alimentaţia. S-a arătat că reclamanta trăia într-o stare continuă de anxietate şi n-a mai părăsit domiciliul de teama unui alt atac", se arată în comunicatul MAE.
Raportat la starea de fapt din speţă, CEDO a reţinut că, potrivit relatărilor mass-media, la momentul incidentului, numărul câinilor comunitari era deja o problemă veche, semnalată încă din anii 1990, mai susţine MAE.
Cât priveşte încălcarea articolului 8 din Convenţie, CEDO a reţinut că, în urma atacului câinilor comunitari şi a consecinţelor sale, reclamanta a suferit, "în mod incontestabil", atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. De asemenea, instanţa europeană a observat că autorităţile naţionale dispuneau la momentul incidentului de informaţii abundente şi detaliate cu privire la problema câinilor comunitari şi a pericolului pe care aceştia îl reprezentau pentru populaţie.
"Mai mult, s-a reţinut că, încă înainte de atacul suferit de reclamantă, exista o bază legală pentru crearea unei structuri specifice de supraveghere a câinilor comunitari, iar aceste reglementări în materie au fost de mai multe ori modificate, în principal în ceea ce priveşte organizarea şi controlul acestei structuri. S-a constatat că în ciuda reglementărilor legale existente, problema câinilor comunitari nu s-a îmbunătăţit. Subliniem că CEDO a acceptat argumentul Guvernului României potrivit căruia responsabilitatea pentru problema câinilor comunitari revine şi societăţii civile. Sub acest aspect, s-a arătat că nu trebuie să se impună autorităţilor o sarcină excesivă sau insuportabilă în ceea ce priveşte priorităţile şi resursele.Curtea a remarcat însă că nu s-a menţionat nicio măsură concretă pe care autorităţile ar fi luat-o la momentul respectiv în vederea soluţionării problemei câinilor comunitari şi nu s-a demonstrat că legislaţia şi practica din acest domeniu ar fi fost de natură să acorde un remediu adecvat victimelor atacurilor câinilor comunitari", mai punctează MAE.
Cu privire la situaţia particulară a reclamantei, s-a arătat că, în ciuda faptului că printr-o hotărâre nedefinitivă i s-a recunoscut dreptul la despăgubire, aceasta nu şi-a văzut satisfăcut dreptul la repararea prejudiciului, instanţele respingându-i acţiunea din motive procedurale.
Astfel, CEDO a apreciat cu majoritate că insuficienţa măsurilor luate de către autorităţi pentru a soluţiona problema câinilor comunitari, combinată cu lipsa unui remediu efectiv pentru prejudiciul produs, conduc la încălcarea articolului 8 din Convenţie.
"În ceea ce priveşte încălcarea articolului 6 din Convenţie, s-a constatat că sarcina impusă reclamantei, de a identifica autoritatea responsabilă cu supravegherea organismului competent în ceea ce priveşte câinii comunitari, a fost disproporţionată, în condiţiile în care potrivit legislaţiei interne consiliile municipale sunt însărcinate să creeze structuri care să gestioneze situaţia câinilor comunitari şi primăriile sunt însărcinate cu punerea în aplicare a politicilor consiliilor municipale. În consecinţă, Curtea a considerat în unanimitate că reclamanta nu a putut cere repararea prejudiciului pentru atacul suferit şi a concluzionat că nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la un tribunal. În temeiul articolului 41 din Convenţie, Curtea a obligat statul român să plătească reclamantei 9.000 de euro cu titlu de daune morale şi 20 de euro pentru cheltuieli de judecată", se mai arată în comunicatul citat.
MAE mai precizează că, în opinia sa separată, Judecătorul Lopey Guerra a arătat că, deşi chestiunea câinilor comunitari reprezintă o problemă serioasă, nu intră în competenţa CEDO să determine dacă această problemă necesită o atenţie preferenţială în raport de alte probleme.
"După părerea sa, aparţine autorităţilor naţionale competenţa de a stabili priorităţile în privinţa alocării eforturilor şi resurselor, iar în speţă, constatarea încălcării articolului 6 din Convenţie şi acordarea satisfacţiei echitabile ar fi reprezentat un remediu suficient pentru încălcarea drepturilor reclamantei", completează MAE.
