Canarul (Serinus canaria domestica), apreciat pentru cântecul său minunat, este una dintre cele mai populare specii de păsări de companie. Originare din Insulele Canare, Insulele Tenerife, Gran-Canaria, Palma, Madeira şi arhipelagul Azore, aceste păsări a fost denumite după Insulele Canare, ce derivă din numele latinesc canariae insulae (insula câinilor), care făcea referire la numărul mare de câini crescuţi de băştinaşi.
Canarii au fost aduşi în Europa de marinarii spanioli, în jurul anului 1600, potrivit site-ului www.toateanimalele.ro. Canarul face parte din clasa Aves, ordinul Passeriformes, familia Fringillidae, una dintre cele mai bogate familii de păsări cântătoare din lume din care face parte şi cinteza.
Varietăţile domesticite de canar sunt disponibile într-o paletă generoasă de culori, de la galben la portocaliu, maro, negru, alb şi roşu, cea din urmă fiind obţinută în urma împerecherii cu scatiul de Venezuela (Carduelis cucullata), o mică pasăre cu penaj roşu aprins. Canarul sălbatic are un colorit diferit de cel domestic, penajul său fiind predominant verde sau cenuşiu-cafeniu. Canarul domestic a primit, apoi, denumirea de Canar Galben, oamenii preferând mai mult canarii galbeni decât pe cei în alte culori. În prezent, cele peste două sute de varietăţi de canari domestici pot fi împărţite în trei grupe distincte: canarii cântători, canarii de formă şi poziţie (conformaţie) şi canarii de culoare.
Dimensiunile canarului diferă, de asemenea, de la o varietate la alta. Spre exemplu, canarul Roller, o varietate cântătoare, poate atinge o înălţime de circa 15 cm, în timp ce canarul Yorkshire, varietate de canar de poziţie, atinge la maturitate o înălţime de aproximativ 17 cm. În general, greutatea canarului domestic este între 15-20 g, potrivit site-ului www.animalutul.ro.
O pasăre veselă şi inteligentă, canarul poate fi crescut cu uşurinţă în captivitate şi încântă posesorul cu triluri armonioase asemănătoare cintezoiului. Masculul este singurul care cântă şi cântecul lui poate fi extrem de elaborat.
Nu este o pasăre sociabilă şi trebuie găzduit individual într-o colivie spaţioasă, de circa 150 cm pătraţi, care să îi permită să zboare în voie, evitând astfel şi problemele de sănătate, precum obezitatea, cauzate de lipsa exerciţiilor fizice. Este important, de asemenea, ca spaţiul dintre zăbrelele coliviei să nu fie mai mare de aproximativ 1 cm, pentru a nu se putea strecura printre ele. Baza coliviei ar trebui acoperită cu hârtie. În interiorul coliviei ar trebui să se afle cel puţin două stinghii din lemn şi obiecte cu care să îşi poată ocupa timpul. Nu trebuie să îi lipsească vasul cu apă călduţă, în care pasărea să se poată scălda, aceasta fiind una dintre activităţile sale preferate. Colivia ar trebui să fie ferită de curenţii de aer (reci ori calzi) şi de bătaia directă a razelor de soare. Noaptea, colivia trebuie acoperită.
Canarul are nevoie de o alimentaţie variată pentru a-şi menţine sănătatea. Amestecurile de seminţe comercializate în magazinele de specialitate, alcătuite din mei, seminţe de rapiţă, cânepă etc. sunt recomandate. Hrana sa poate fi completată cu frunze de legume verzi (salată, spanac, broccoli etc.), gălbenuş de ou fiert, frunze de morcov. Nu va refuza bucăţile de pepeni, mere sau boiabele de struguri. Suplimentele de vitamine sunt, de asemenea, recomandate, în special în cazul unei alimentaţii alcătuite preponderent din amestecuri de seminţe. Un vas mic trebuie să conţină permanent apă proaspătă pentru a preveni eventualele îmbolnăviri.
Canarul poate fi afectat de boli respiratorii, depresie, aspergilioză, infecţii bacteriene, deficienţe nutriţionale, boli genetice, conjunctivită etc. Speranţa de viaţă a unui canar este de circa 10 ani.
