Percepţia culorilor la animale este diferită la om. Câinii, de exemplu, percep doar două. La fel, pisicile. Maimuţele, ca şi oamenii văd tricomat (verde, albastru, roşu).
Distincţia culorilor este foarte selectivă la unele animale. Această capacitate cognitivă pentru culori este posibilă datorită celor două tipuri de conuri pe care le conţine retina câinilor. Acesta este motivul pentru care spunem că abilitatea de a cunoaşte culorile la câini este bicromatică, pe când la oameni, vederea este mai degrabă tricromatică. Prin compararea retinei animalelor cu cele ale fiinţelor umane, biologii au reuşit să identifice diverse familii de celule similare cu ale noastre: cele sensibile la culori (conuri) şi cele sensibile la lumină slabă (bastonaşe). Având în vedere pigmenţii conţinuti în aceşti fotoreceptori, s-au putut deduce lungimile de undă pe care le percep animalele.
Cum văd câinii noaptea?
Vederea nocturnă a câinilor este superioară celei umane. Într-adevăr, s-a demonstrat că oamenii fără lumină nu pot vedea în întuneric din cauza retinei receptorului de noapte care conţine mai puţine bastonaşe (92 până la 100 de milioane de celule) faţă de canină care are o densitate dublă. Apoi, un alt factor ajută la justificarea acestei viziuni superioare. Este stratul optic activ suplimentar numit tapetum lucidum.
Cum îşi găseşte un câine drumul în întuneric?
Covorul sau tapetum lucidum, este acest strat suplimentar care constituie suprafaţa inteligentă a ochiului canin. Promovează reflectarea luminii în partea din spate a retinei. Acest lucru permite câinelui să vadă în întuneric. În mod clar, datorită retinei, această membrană care căptuşeşte partea din spate a ochiului câinelui, alcătuită din celule nervoase fotoreceptoare (conuri şi bastonaşe), câinele poate vedea corect în întuneric. Pentru că recipientele retinei menţionate mai sus transmit către creierul câinelui, prin intermediul nervilor optici, informaţii sub forma unui semnal electric pe întreg câmpul vizual.
Cum îşi vede un câine stăpânul?
Mirosul este una dintre cele mai sigure moduri prin care un câine îşi recunoaşte stăpânul. În afară de aspectul vizual, câinele îşi foloseşte simţul mirosului hiperdezvoltat pentru a păstra sau a izola mirosul însoţitorului său. Dar vederea rămâne cel mai eficient mod prin care câinele îşi recunoaşte prietenul.
! Vă rugăm să reţineţi că adaptarea socială canină, îi permite blănosului să vă vadă ca şi un om care vede o persoană dragă inimii lui. Aceste sentimente, de bucurie, uşurare, fericire, dragoste sunt ceea ce simte un câine când îşi vede stăpânul.
Ce culori văd câinii?
Animalele nu au aceleaşi percepţii vizuale ca şi oamenii. Oamenii pot percepe trei culori diferite, în timp ce câinii pot percepe doar două. Acestea sunt culoarea galbenă şi culoarea albastru-violet. Când sunt afişate culori precum roşu sau portocaliu, câinele le percepe ca pe un ton de galben. La fel şi când vine vorba de alb, verde, albastru-verde, gri, pe care câinele le vede doar albastru-violet.
Cum văd câinii oamenii?
Dincolo de vederea în culori, câinele are o capacitate vizuală mai cantitativă datorită câmpului şi frecvenţei optice, care sunt mai dezvoltate decât cea a oamenilor. Câmpul vizual al canin variază în funcţie de rasele de câini, de craniu şi de poziţia şi a gurii. Un câmp vizual care nu trebuie confundat cu „zona vizuală” care este mult mai slabă decât cea a oamenilor. În concluzie, viziunea câinelui este aproape asemănătoare cu cea a oamenilor, chiar dacă nu este de aceeaşi calitate. Pe de altă parte, un câine poate percepe un subiect la o distanţă mai mare (aproximativ 1,5 km) faţă de om. Acesta este motivul pentru care câinele îşi poate vedea stăpânul de la distanţă mare şi poate începe să dea din coadă pentru a-şi arăta bucuria de a-şi vedea omul iubit.
Ce culoare le place câinilor?
Spre deosebire de oamenii care au culori preferate, câinii pot percepe doar două culori diferite. Mai întâi galben, apoi albastru-violet. Aşadar, pentru a da un ton mai sensibil decorului care înconjoară câinele, poţi opta pentru albastru pentru jucării şi galben sau albastru-violet la aşternut sau hăinuţe. Dar, de preferat este mai ales albastrul când vine vorba de elementele casnice sau de adăpost.
