Anasonul (Pimpinella Anisum), denumit popular anison, badean, aparţine familiei Umbeliferae, înrudit fiind cu pătrunjelul, morcovul, feniculul şi păstârnacul. Este o plantă anuală, aromatică, erbacee, originară din Orientul Apropiat de unde s-a răspândit de jur împrejurul Mediteranei şi apoi în toată Europa, fiind considerată drept planta aromatică (condiment) cea mai preţioasă.
Tulpina este dreaptă, striată, ramificată în partea superioară, terminându-se cu inflorescenţe, poate atinge o înălţime de 60-80 cm. Frunzele, puţine şi rare, cele de la bază sunt ovale, cu margini zimţate, iar cele din partea superioară a tulpinii se divizează în fâşii înguste. Înfloreşte în lunile iunie-august. Florile mici şi albe sunt dispuse în umbrele dense. Fructele (seminţele) cenuşii aromate au un gust uşor dulce şi pot fi culese de la sfârşitul lunii august până la sfârşitul lunii septembrie. Acestea au dimensiunea de 3-5 mm, o formă aproximativ ovoidală, mai subţire la unul din poli, au un miros caracteristic, plăcut, aromat.
Seminţele au până la 6% ulei esenţial, iar acesta conţine până la 90% anetol (un compus organic folosit frecvent ca aromă naturală şi component principal al uleiului eteric extras din plante), care îi conferă plantei aroma tipică. Alţi compuşi care se regăsesc in compoziţia seminţelor: cumarinele, flavonoidele şi sterolii. Principalii componenţi ai anasonului sunt: vitamina A, complexul B (B1—B6), săruri minerale — calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier — esenţă aromatică, aldehida anisică, lipide, protide, zaharuri, amidon, anetol (componentul principal al uleiului volatil), colina, cetonele, potrivit site-ului sanatatecuplante.ro.
De la anason se folosesc în scop medicinal seminţe, care sunt folosite şi în industria alimentară ca aromatizant. Are o istorie de utilizare ca şi condiment sau parfum, fiind cultivat în Egipt timp de cel puţin 4.000 de ani. Anasonul este utilizat pe scară largă ca aromă în toate categoriile de produse alimentare, precum săpun, creme, parfumuri, inclusiv lichioruri, produse lactate, gelatine, budinci şi bomboane.
Anasonul, ca plantă medicinală, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii. Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulţilor. Uleiul de anason a fost utilizat pentru tratamentul păduchilor, scabiei şi psoriazisului, potrivit drugs.com.
De asemenea, ceaiul din seminţe de anason are diverse proprietăţi: tonic, antispasmodic, diuretic, vermifug, emenagog, galactogen. El este indicat în astenie, reumatism, migrenă, ameţeală, vomă psihogenă, dureri gastrice, digestii lente, flatulenţă, spasme intestinale, menstre insuficiente şi dureroase. Are şi un efect slab laxativ.
Cercetările arată beneficiile în utilizarea anasonului ca expectorant sau ca antimicrobian, folosit în cazul tusei (astm, tuse convulsivă). Uleiul de anason funcţionează ca un expectorant, prin urmare, fiind utilizat ca ingredient în siropuri de tuse şi pastile. Pentru capacitatea sa de a reduce balonarea este folosit, în prezent, mai ales în pediatrie. În doze mari, este folosit ca un antispastic şi un antiseptic.
Sub formă de infuzie se foloseşte pentru stimularea poftei de mâncare. Pentru stimularea secreţiei lactate la mamele care alăptează se poate folosi o infuzie preparată din anason în amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se păstrează mai mult de o zi, iar administrarea îndelungată nu este de dorit.
Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric şi duodenal. În doze prea mari, uleiul volatil poate să ducă la apariţia unor manifestări toxice concretizate iniţial prin fenomene de paralizie musculară, tremor, stare de euforie sau somnolenţă. Nu este recomandabil în sarcină sau luat împreună cu suplimente cu fier potrivit herbal-supplement-resource.com. Poate produce sensibilizare la soare, deci se recomandă evitarea lui pe timpul expunerii la soare. Folosirea uleiul de anason nu este lipsită de efecte secundare, astfel cantităţi mari ingerate pot provoca greaţă şi vărsături, convulsii şi chiar edem pulmonar.
