Ciorchinii de bobiţe mici, roşii şi parfumate, apreciaţi încă din Evul Mediu pentru calităţile terapeutice, recomandaţi în tratamentul diferitelor afecţiuni digestive, fac din coacăzul roşu o sursă de vitamine şi minerale deloc neglijabilă pe parcursul întregii veri.
Coacăzul roşu (Ribes rubrum) este un arbust lemnos, care face parte din familia Grossulariaceae, genul Ribes cu aproximativ 150 de specii, între care, se numără şi, coacăzul de munte (Ribes alpinus), coacăzul auriu (Ribes aureum), agrişul (Ribes grossularia), coacăzul negru (Ribes nigrum) etc. Este originar din vestul Europei, întâlnit la margini de pădure, acolo unde are suficientă lumină. Coacăzul este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea, plantaţiile fiind mai prielnice în zonele submontane şi deluroase.
Arbustul, denumit alternativ ribizli, creşte înalt între 1 m şi 1,5 m, rareori până la 2 m şi preferă solul umed, argilos. Tulpina este dreaptă şi puternic ramificată, fără spini. Frunzele, care au între trei şi cinci lobi, sunt dispuse spiralat pe tulpini. Coacăzul înfloreşte în lunile aprilie — mai şi grupează între cinci şi zece flori galben-verzui. Fructele, nişte boabe roşii, au diametrul între 8 şi 12 mm, sunt parfumate şi cu gust aromatic mai puternic decât coacăzul negru şi uşor acrişor. Fiecare bobiţă conţine mai multe seminţe, ele fiind grupate în ciorchini, se culeg în a doua parte a verii, după jumătatea lunii iulie, potrivit site-ului pfaf.org.
Pentru uz medicinal se culeg fructele şi frunzele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură sau se poate obţine un extract fluid. Primăvara devreme se pot recolta mugurii de coacăz, iar după prelucrarea fructelor mature se reţin seminţele.
Substanţele active importante din fructele şi din frunzele de coacăz sunt: vitamina C, în cantitate foarte mare, provitamina A, complexul B (B1, B2, B6), vitamina PP, proteine, acizi organici, săruri minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc), flavonoizi, pectine, taninuri, ulei esenţial, pectină şi emulsină.
În tradiţia populară coacazele se folosesc pentru prepararea de compoturi, dulceaţă, siropuri, marmeladă, prăjituri. Prin fermentare se prepară un vin tonic.
Fructele au proprietăţi depurative, de stimulent digestiv, antireumatice, antiinfecţioase şi cicatrizante. În special sucul obţinut din aceste fructe este un excelent depurativ, îndepărtând multe din reziduurile toxice din organism.
Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acţiune antireumatică şi efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor şi a acidului uric.
Fructele consumate în stare crudă sau sub formă de extract sau sirop au efecte benefice în: anemie, surmenaj, insuficienţă cardiacă şi respiratorie, pneumonie, celulită, ateroscreloză, obezitate, tulburări circulatorii, boli oculare, insomnii şi afecţiuni ale sistemului nervos.
Coacăzul roşu este un decongestionant hepatic, eficient în afecţiuni ale stomacului şi ficatului. Este recomandat în cazuri de inapetenţă, demineralizare, dispepsii (insuficienţa sucului gastric), inflamaţii digestive şi urinare, litiază urinară, insuficienţă hepatică, icter, artrism, reumatism, gută, constipaţie, afecţiuni febrile. Durerile de gât, tusea, răguşeala, amigdalita pot fi tratate cu siropul de coacăze.
Frunzele coacăzului au efecte deosebite în artrite, gută, hidropizie, catar vezical, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tuse convulsivă, migrene persistente, dureri de stomac şi în calmarea durerilor provocate la înţepăturile de albine şi alte insecte. Mugurii sunt eficienţi în tratamentele multor afecţiuni, pentru care sunt utilizaţi alături de fructe şi frunze. În uz intern, mugurii acţionează în stimularea secreţiei hormonilor antiinflamatori în prostatită şi adenom de prostată, în fibrom uterin, chisturi ovariene şi alte inflamaţii locale la nivelul mucoaselor pulmonare, renale şi digestive. În uz extern, preparatele din muguri s-au dovedit utile în dermatoze, urticarie şi eczeme. Efectele benefice şi curative ale coacăzului au fost confirmate de mai multe studii, potrivit site-ului sigmaaldrich.com.
