Procesul de adormire este o rutină dar rămâne totuşi un mister, iar deşi toţi oamenii se întind în pat şi adorm noapte de noapte, nimeni nu ştie cu exactitate cum se produce această trecere a creierului de la starea de veghe la cea de somn, conform unui material publicat de site-ul LiveScience.com.
Chiar şi neurologii nu pot înţelege încă mecanismul prin care creierul trece de la starea de veghe la cea de somn inconştient în întreaga sa complexitate, însă ei susţin că această trecere se produce mai degrabă treptat şi nu direct ca şi când ai acţiona un comutator.
Conform unui studiu realizat recent de neurologi de la Universitatea Washington din St. Louis, în timpul stadiului de "presomn" al procesului - perioada în care ne întindem în pat, stingem lumina şi închidem ochii încercând să ne detaşăm de problemele cotidiene - undele cerebrale trec pe activitate de tipul alfa, asociată de obicei stării de veghe tăcută.
"În acest stadiu creierul începe să se decupleze progresiv de mediul înconjurător", explică Linda Larson-Prior, coordonatoarea acestui studiu. "Subiecţii oscilează lent între gândurile cu privire la ceea ce se petrece în jurul lor şi cele cu privire la propria persoană", mai adaugă ea.
Apoi, la un moment dat, intrăm în stadiul de somn de tranziţie, cunoscut şi drept stadiul I de somn. Undele cerebrale încetinesc, trecând spre o formă de activitate cunoscută drept theta-band, însă se înregistrează încă scurte izbucniri de activitate alfa. Aceste scurte izbucniri de activitate alfa pot să-ţi lase impresia că eşti încă treaz, conform lui Scott Campbell, directorul Laboratorului de Cronobiologie Umană de la Colegiul Medical Weill Cornell.
Acest lucru se întâmplă spre exemplu atunci când adormim la un film şi apoi îţi poţi aminti mici fragmente din respectiva peliculă până la trecerea în stadiul următor de somn. Acest stadiu II este cel de "adevărat" somn non-REM (fără mişcări rapide ale ochilor), stadiu în care nu se mai înregistrează activitate cerebrală de tip alfa.
Toţi neurologii sunt de acord că stadiul II este deja somnul propriu-zis, stadiu asociat cu o reducere şi mai importantă a percepţiei de stimuli externi. Deşi suntem adormiţi, putem încă să auzim un cuvânt sau două din filmul la care ne uitam, dar şi acestea se pierd treptat.
Apoi intrăm în faza de somn adânc, cu activitate cerebrală delta, în stadiile III şi IV şi ajungem în sfârşit la somnul REM - stadiul în care visăm.
Dacă stadiile I şi II sunt uneori greu de diferenţiat la nivel subiectiv faţă de starea de veghe, 90% dintre oameni recunosc că adorm dacă sunt treziţi după ce au intrat în stadiul III sau IV. Din acel moment tranziţia este completă, şi ne petrecem restul nopţii trecând ciclic de la stadiile fără vise II, III şi IV la stadiul cu vise (REM).
