Un tratament experimental inovator a reuşit să elimine rapid depunerile toxice asociate cu boala Alzheimer din creierul şoarecilor de laborator, oferind speranţe pentru o nouă generaţie de terapii neurologice.
După doar trei injecţii, animalele modificate genetic pentru a reproduce caracteristicile bolii la oameni au prezentat o reducere de aproximativ 45% a plăcilor de amiloid-beta, una dintre principalele semnături ale Alzheimerului, la câteva ore după prima doză. Rezultatele au fost publicate în revista Signal Transduction and Targeted Therapy.
Performanţele cognitive ale şoarecilor trataţi s-au îmbunătăţit semnificativ, aceştia obţinând rezultate comparabile cu ale animalelor sănătoase în testele de memorie şi orientare spaţială. Efectele benefice s-au menţinut timp de cel puţin şase luni, potrivit echipei de cercetători de la Institutul de Bioinginerie din Catalonia şi Spitalul Central din Sichuan.
„Implicaţiile terapeutice sunt profunde”, notează autorii studiului.
Unul dintre elementele cheie ale cercetării este abordarea neobişnuită a barierei hemato-encefalice — structura care separă fluxul sangvin de ţesutul cerebral şi împiedică pătrunderea substanţelor potenţial dăunătoare. În loc să încerce să o forţeze, cum procedează majoritatea tratamentelor, cercetătorii au decis să o repare, permiţând astfel organismului să elimine în mod natural plăcile toxice.
Echipa a folosit nanoparticule inteligente, care nu acţionează doar ca vehicule de transport, ci şi ca „ingineri moleculari” capabili să modifice comportamentul celular. Ţinta principală a fost proteina LRP1, implicată în procesul de curăţare a plăcilor de amiloid-beta la nivelul barierei hemato-encefalice.
„Efectul de durată provine din restaurarea vaselor de sânge cerebrale”, a explicat bioinginerul Giuseppe Battaglia, unul dintre autorii studiului. „Odată ce sistemul natural de curăţare este reactivat, toxinele încep să fie eliminate, iar echilibrul biologic al creierului se poate restabili.”
Rezultatele contrastează cu eficienţa limitată a terapiilor aprobate în prezent, precum lecanemab sau donanemab, care pot încetini progresia bolii, dar nu o pot inversa. Cercetătorii sugerează că rădăcina problemei ar putea fi localizată la nivelul barierei hemato-encefalice, nu doar în ţesutul cerebral.
Totuşi, specialiştii avertizează că rezultatele trebuie privite cu prudenţă. „Este prea devreme pentru a spune dacă această strategie va funcţiona şi la oameni, dar direcţia este una promiţătoare”, a declarat Julia Dudley, cercetător-şef la Alzheimer’s Research UK, care nu a participat la studiu.
Deşi cercetarea se află încă în faza preclinică, ea marchează un progres semnificativ în înţelegerea şi tratarea Alzheimerului. Repararea barierei hemato-encefalice ar putea deveni o nouă paradigmă terapeutică, orientată spre restabilirea mecanismelor naturale de protecţie ale creierului, nu doar spre reducerea simptomelor.
