Iubitorii fotbalului din Galaţi au emoţii mari în această lună. Dacă în urmă cu 3 ani echipa pregătită de Dorinel Munteanu poreclit “Neamţul” cucerea titlul de campioană, în 2014 formaţia gălăţeană cu un german autentic pe bancă ar putea lua drumul ligii secunde. Motivele pentru care Oţelul a ajuns pe penultimul loc în clasament sunt evidente. Faptul că există întârzieri salariale la jucători nu este o scuză pentru prestaţiile jenante sau ineficiente ale echipei pregătite de Ewald Lienen. Clasamentul nu minte. Acesta spune că formaţia de la Dunăre are mai multe victorii decât 4 dintre formaţiile clasate înaintea ei. În acelaşi timp, putem observa că oţelarii sunt pe locul doi la înfrângeri, nu mai puţin de 17. Oţelul ocupă ultima poziţie în clasamentul rezultatelor de egalitate. Fosta campioană a României a încheiat doar 4 partide la egalitate, ceea ce denotă faptul că Giurgiu şi colegii săi au jucat de multe ori după principiul „totul sau nimic”. Dacă în loc de înfrângeri ar fi avut 4 egaluri în plus, Oţelul ar fi fost poziţionată pe un loc neretrogradant. Multe dintre echipele din Liga 1 joacă în primul rând pentru a nu pierde, principiu care poate fi folositor mai ales la finalul campionatulu, când se trage linia. Oţelul a riscat de multe ori şi a pierdut partide care, dacă erau încheiate la egalitate, puteau oferi puncte extrem de preţioase. Să trecem în revistă doar partidele pierdute împotriva cursului jocului numai de la instalarea lui Ewald Lienen pe banca echipei gălăţene. Oţelul a pierdut la Timişoara în ultima faza a meciului după ce a ratat o sumedenie de ocazii. Gălăţenii au pierdut apoi la Cluj în ultimele minute, după ce irosiseră câteva situaţii clare de a marca. Meciurile cu Ceahlăul şi Săgeata, ambele pierdute pe teren propriu, pot fi trecute într-o antologie a partidelor necâştigate după ratarea unui noian de ocazii. Cu 4 puncte doar în aceste partide, echipa gălăţeană ar fi fost mai sus în clasament. Nu poţi să dai vina doar pe ghinion, chiar dacă şi acest aspect nu trebuie neglijat. Ewald Lienen declara după cantonamentul de 3 săptămâni din Spania că echipa va face un sezon de primăvară foarte bun. Oţelul a acumulat doar 13 puncte în 11 partide, ceea ce reprezintă un bilanţ foarte slab. Germanul care se află pe banca Oţelului nu trebuie sa fie scos ţap ispăşitor în cazul unui dezastru, dar nici nu poate fi absolvit de vină. Lienen a fost neinspirat în alegerea primului 11 cel puţin în ultimele 2 meciuri. Germanul a greşit când l-a îndepărtat din primul 11 pe Henrique, principalul marcator al Oţelului în sezonul de toamnă. Lienen a evoluat în fiecare partidă cu 3 mijlocaşi defensivi, deşi echipa sa avea nevoie de succese ceea ce a îngreunat mult jocul de atac. Oţelul a atacat la Botoşani cu un 11 format din 5 fundaşi şi 3 mijlocaşi defensivi, o tactică unicat în fotbalul mondial.
Ce a fost, însă, a trecut şi echipa gălăţeană trebuie doar să se concentreze pe ceea ce are de făcut în ultimele 4 etape. Oţelul întâlneşte Poli Timişoara, FC Vaslui, Viitorul şi Steaua. Cu 3 victorii în ultimele 4 partide, echipa gălăţeană nu are cum să retrogradeze. Foarte importante sunt următoarele 2 meciuri în care Oţelul evoluează pe teren propriu şi în deplasare cu FC Vaslui, echipă retrogradată pentru că nu a primit licenţa. Cum Viitorul evoluează la Tg. Jiu contra celor de la Pandurii şi apoi întâlnesc pe teren propriu Petrolul, formaţia gălăţeană ar urca mult în clasament în cazul obţinerii a 6 puncte în meciurile cu Timişoara şi Vaslui. Chiar dacă Narcis Răducan a declarat că simte că nu toată lumea din club îşi doreşte salvarea de la retrogradare, totul trebuie să vină de la jucători şi de la antrenor. Ei trebuie să demonstreze, prin atitudinea pe care o au pe teren, că vor să evolueze şi sezonul următor pe prima scenă a fotbalului românesc.
