Ni se pare că s-a scurtat timpul sau chiar aşa este? Explicaţiile unuia dintre marii savanţi ai lumii Recomandat

Duminică, 02 Octombrie 2022 00:00
Publicat în Știrea zilei
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Multora dintre noi ni se pare că timpul trece mult mai repede, că ziua pare mai scurtă şi că parcă nu ne mai ajunge timpul. Ce se întâmplă şi dacă timpul se comprimă sunt întrebări care frământă întreaga planetă. Interesant că există o explicaţie în fizică pe care a condensată într-o teorie Adrian Bejan, profesor universitar american de origine română, singurul român din galeria primilor 100 de mari savanţi ai lumii şi unul dintre cei mai importanţi membri ai elitei academice mondiale. Adrian Bejan a uimit întreaga planetă, în urmă cu câţiva ani, cu o teorie incredibilă prin care oamenii de ştiinţă pot înţelege mai uşor cum evoluează viaţa pe Pământ. Potrivit acestuia, percepţia asupra timpului se schimbă şi ţine de fiecare individ în parte.

Adrian Bejan este profesor universitar american de origine română cu specializarea inginerie mecanică şi singurul român din galeria primilor 100 de mari savanţi ai lumii, fiind unul dintre cei mai importanţi membri ai elitei academice mondiale. În mai 2018, a fost distins cu medalia „Benjamin Franklin” care de-a lungul timpului a fost decernată de institutul cu acelaşi nume unor personalităţi precum Albert Einstein, Marie Curie sau Nikola Tesla, fiind primul român care a primit această distincţie. Două numere din termodinamică şi mecanica fluidelor au fost numite după el, în urmă cu 30 de ani. Este unul dintre cei mai citaţi 100 de autori din lume în domeniul ingineriei, i s-au acordat 18 doctorate onorifice de la universităţi de pe tot globul.

Adrian Bejan a explicat teoria sa privind comprimarea timpului, într-o emisiune la Radio România Actualităţi: „Ce este timpul? Această percepţie, faptul că prin organele noastre de simţ, noi observăm şi reţinem schimbări. Acest lucru se numeşte timp. Vorbim despre aceste percepţii că ceva s-a schimbat. De exemplu, când suntem mici într-un mic coşuleţ, aţi văzut copiii care sunt proaspăt născuţi? Ochii lor sunt în continuă mişcare. E ca şi cum ochii lor aparţin unui aparat de fotografiat care face click-click-click foarte rapid şi creierul, care de fapt creşte în acea perioadă, este obişnuit cu multe imagini în timpul zilei. Pe măsură ce creştem, frecvenţa, adică numărul acestor imagini, deci intervalul de timp dintre click-uri se lărgeşte, pentru că distanţa dintre retină şi creier creşte, de fapt tot corpul întreg devine mai mare şi deci distanţa de parcurs dintre organul care simte şi creier devine mai mare. Din această cauză, timpul parcurs dintre retină şi creier creşte. Asta înseamnă că, timpul fix dintre zori şi apus, când omul se duce la culcare, are impresia că trece prea repede. Când îmbătrânim, acest acest interval de timp dintre imagini, adică schimbări, devine şi mai mare pentru că tot omul îmbătrâneşte, adică viteza acestui semnal de la organ la creier scade. Tot aşa, pe măsură ce îmbătrânim, frecvenţa activităţii musculare devine mai, mai mică. Vedeţi asta prin orice jucător de fotbal, care fuge din ce în ce mai încet pe măsură ce devine mai bătrân şi deci şi această impresie că soarele a dispărut prea devreme se accentuează”.

Ceea ce ne-ar putea ajuta să dilatăm timpul sunt experienţele, momentele noi din viaţa noastră, în general cele plăcute, care ne creează fericire, spune savantul român. „Secretul pentru dilatarea timpului este: «hai să facem ceva neobişnuit!». Nu în fiecare secundă, sau minut, poate că în fiecare jumătate de zi, de exemplu. În ziua de azi, să înţelegem că momentele noi sunt cele care ne ajută să dilatăm timpul, să nu mai simţim această comprimare a timpului. Evenimentele noi din viaţa noastră şi dacă se poate, plăcute şi fericite. Azi, mâine, mă uit la un meci cu echipa mea favorită, sau ascult o melodie preferată pe care n-am mai mai ascultat-o de mult. Secretul este ca individul să facă efortul să se smulgă din rutină şi din zona lui de confort, din mrejele rutinei şi lenei fizice sau intelectuale”, explică omul de ştiinţă Adrian Bejan.

Pare de necrezut, dar sportul practicat în copilărie, mai exact baschetul, l-a făcut pe profesorul Adrian Bejan să descopere secretul continuităţii, care poate asigura succesul în orice activitate: „Am descoperit secretul continuităţii. Este foarte important, în lumea sportului, atletul care îşi întrerupe antrenamentele iese din formă şi după aceea, dacă îşi dă seama de ce greşeală a făcut, numai dacă are noroc, revine în formă după vreo două luni de efort asiduu. Sfatul meu este: nu te lăsa! Sfatul este sută la sută valabil la olimpiada de matematică, la cei care practică pianul, vioara sau orice alt instrument muzical, pictura etc. Asta e descoperirea pe care am făcut-o prin alegerea asta de a practica baschetul, când eram copil, la Galaţi”.

Legea constructală, o nouă lege a fizicii

În anul 1996, profesorul Adrian Bejan, un gălăţean care încă din anii ‘60 părăsise România să studieze termodinamica în Statele Unite ale Americii, a dezvoltat o nouă lege a fizicii care o descrie practic un „tipar” după care acţionează natura în evoluţia ei, numită Legea Constructală. Savantul a observat acelaşi tipar în modul în care cresc ramurile unui copac, sau nervurile frunzelor, cum se împarte un fir de apă sau cum loveşte un fulger, cum se dezvoltă irigaţia sanguină sau cum se extinde o aşezare omenească, privită de sus.

Legea constructală a fost definită de Adrian Bejan în anul 1996 după cum urmează: "Pentru ca un sistem de dimensiuni finite să persiste în timp (să trăiască), el trebuie să evolueze astfel încât să ofere un acces mai uşor la curenţii impuşi care trec prin el". Legea constructală a fost concepută pentru a descrie tendinţa naturală a sistemelor de flux (de exemplu: râuri, arbori şi ramuri) pentru a genera şi a dezvolta structuri care cresc accesul la flux, adică spre exemplu bazinele riverane, curenţii de vânt şi cei oceanici, clima, fulgerul, cutremurele adică tot ce este în mişcare.

Legea constructală este legea naşterii şi evoluţiei de formă în natură. Dacă vezi un arbore, bazin riveran, fulger, înseamnă că MULT timp a curs ceva prin el, să-l şlefuiască atât de bine şi, potrivit profesorului Bejan, această „curgere” nu trebuie oprită, indiferent unde are loc, pentru că va crea anomalii şi va perturba sistemul din jur. „De fapt, putem traduce toată cartea de biologie cu celulele şi cu animalele, cu plămânii, cu nervurile sanguine şi aşa mai departe, în această limbă de fizică”, a spus Adrian Bejan în emisiunea „Serviciul de noapte”.

Despre Legea Constructală au apărut cărţi traduse în câteva sute de limbi. Se predă în facultăţile de inginerie de peste tot, inclusiv în România. Teoria a fost promovată şi în documentare de ştiinţă celebre în toată lumea. Recent, ea a devenit subiectul unui documentar narat de marele actor Morgan Freeman.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu