José Rivera are o lume numai a lui, încărcată de energia visului, a simbolurilor magice şi a fantasticului. Delirant în discursul bine controlat al autorului dramatic, potenţialul acestui univers unic se iluminează la întâlnirea cu realitatea crudă, devine material şi se încarcă de o emoţie nedefinită, dar nu mai puţin palpabilă. La fel ca poezia bună care te urmăreşte multă vreme după lectură, piesele lui Rivera desfăşoară obsedant imagini a căror succesiune dinamitează miraculos timpul şi spaţiul. Jose Rivera locuieşte în prezent în Hollywood, California. Cea mai nouă piesă a sa, Brainpeople (Creierul oamenilor), a avut premiera la San Francisco (30 ianuarie 2008), şi a fost o coproducţie cu Teatrul Conservator American. Rivera îşi continuă activitatea sa regizor, fără să neglijeze cariera de scriitor şi scenarist; din această calitate a realizat scenariul pentru un film intitulat "Celestina", o adaptare după piesa "Tectonica Norilor", produs de Walter Salles. Printre proiectele sale recente se numără adaptarea cinematografică a romanului lui Jack Kerouac, Pe drum. În 2010 a semnat scenariul unui comedii romantice tipic hollywoodiene (Letters to Juliet - Scrisori către Julieta) care îi are drept protagonişti pe Vanessa Redgrave, Franco Nero şi Amanda Seyfried. José Rivera are o lume numai a lui, încărcată de energia visului, a simbolurilor magice şi a fantasticului. Delirant în discursul bine controlat al autorului dramatic, potenţialul acestui univers unic se iluminează la întâlnirea cu realitatea crudă, devine material şi se încarcă de o emoţie nedefinită, dar nu mai puţin palpabilă. La fel ca poezia bună care te urmăreşte multă vreme după lectură, piesele lui Rivera desfăşoară obsedant imagini a căror succesiune dinamitează miraculos timpul şi spaţiul. Jose Rivera locuieşte în prezent în Hollywood, California. Cea mai nouă piesă a sa, Brainpeople (Creierul oamenilor), a avut premiera la San Francisco (30 ianuarie 2008), şi a fost o coproducţie cu Teatrul Conservator American. Rivera îşi continuă activitatea sa regizor, fără să neglijeze cariera de scriitor şi scenarist; din această calitate a realizat scenariul pentru un film intitulat "Celestina", o adaptare după piesa "Tectonica Norilor", produs de Walter Salles. Printre proiectele sale recente se numără adaptarea cinematografică a romanului lui Jack Kerouac, Pe drum. În 2010 a semnat scenariul unui comedii romantice tipic hollywoodiene (Letters to Juliet - Scrisori către Julieta) care îi are drept protagonişti pe Vanessa Redgrave, Franco Nero şi Amanda Seyfried.
"Tectonica Norilor" este orice, numai o piesă simplă nu este
Tectonica norilor nu este un text oarecare. Deşi Rivera propune spaţii de reprezentare aparent convenţionale - sufragerie sau staţie de autobuz - personajele trăiesc totuşi în realitatea lor interioară pe care o exprimă într-un discurs aparent hipnotic, invitând la explorarea unei lumi proprii, în care elementele reale punctează visul, apoi recad în spaţiu-timp, ca într-un perpetum. Pentru cel care doreşte să definească o logică a unui story, după regulile convenţionale ale dramaturgiei, Tectonica norilor are acţiuni bine definite (autostop în ploaie), surpriză (întoarcerea fratelui plecat în război), dezvoltare (personajele încep acţiunea tinere, sfârşesc în bătrâneţe, Celestina naşte, etc). Însă definitorie pentru structura piesei este dezvoltarea în planuri - cel exterior, conţinând repere ale realităţii imediate, şi cel interior, în care revelaţia se realizează prin intermediul monoloagelor. Căci sunt o sumedenie de monoloage în piesa lui Rivera; dialogul este folosit de autor pentru a fixa o situaţie, dar "carnea" personajelor nu se reliefează din acţiuni, ci mai mult din introspecţie şi povestiri. Celestina Del Sol şi fraţii de la Luna se întâlnesc fără a se întâlni vreodată, asemenea soarelui şi lunii. Ea: angelică, infantilă, etern gravidă, aşadar inaccesibilă, flămândă de sex, versată în emoţii şi expertă în dragoste, părăsită şi în căutarea bărbatului care-a însămânţat-o, e o forţă a naturii, un personaj arhetipal, magic. Bărbaţii, mult mai concreţi, mai neajutoraţi, constructori de case şi dornici de familii, sfârşesc pierduţi în timpul prin care ea navighează indiferent, nonşalant. Iar Timpul, personajul principal al piesei, zguduie lumea, într-o tectonică îndepărtată, mereu schimbătoare, asemenea norilor, vizibili, dar de neatins de la suprafaţa concretă a realităţii terestre.
