Niscai gălăţeni, vreo 300, organizaţi de nişte sindicalişti unşi cu toate alifiile, au ieşit în stradă şi au făcut scandal fix în ziua în care primarul era la Ministerul Energiei să găsească soluţii pentru achiziţionarea cazanului necesar producerii apei noastre calde cea de toate zilele. Simplă coincidenţă, aş putea spune. Dar în acest editorial nu am de gând să analizez ce face sau ce nu face primarul în privinţa rezolvării acestei situaţii, ci am în vedere manevrabilitatea maselor având drept material conductibil apa caldă. În cazul de faţă, cetăţenii supuşi piruetelor dictate de subconştientul sindical se împart în două mase. Una este reprezentată de foştii angajaţi Apaterm, viitori angajaţi Calorgal, iar cea de-a doua este reprezentată de câţiva membri ai unui partid şi câţiva jinduitori după apă caldă. Problema mai grea şi mai mare pentru această parodie de protest nu a prea ştiut nimeni care a fost de fapt. Apatermiştii acuzau că au rămas şomeri. Vaai, ce minciună mincinoasă... În mare parte, adică piloşii de partid şi profesioniştii, vor fi preluaţi de zâna apei calde, Calorgal. Dar de fapt nu desfiinţarea locurile de muncă e motivul de protest, ci faptul că n-are oraşul apă caldă. Hait! Păi ce? De ieri, alaltăieri, nu e agent termic? Până acum le-a fost bine apatermiştilor, se poate concluziona conform regulii de trei simplă, că altfel ar fi protestat demult. Cum nu le-a fost bine? Aţi auzit voi şi ştiaţi că Apaterm putea presta servicii de întreţinere şi reparaţie contra-cost a instalaţiilor şi chiar aveau preţuri foarte bune? De unde să stiţi, că toţi meseriaşii de la Apaterm prestau în regie proprie şi nu în interesul companiei care se zbătea în lipsuri financiare. Dar nici şefii lor nu s-au obosit să facă în aşa fel încât să afle lumea. Nu a existat interesul să se producă bani pentru companie, asta e clar.
Dar să lăsăm trecutul. Prezentul ne arată că liderii sindicali şi-au amintit de rolul lor în societate cam prea târziu şi cam prea fără credibilitate. Pe asta au pierdut-o în toţi anii în care s-au remarcat prin absenţă şi indiferenţă totală faţă de problemele membrilor de sindicat. Acum se reanimează pentru că ar putea fi interesaţi şi interesanţi pentru partide. Anul acesta este anul marilor răsuciri şi reaşezări politice. Totul trebuie să se rezolve în câteva luni, căci la anul avem alegeri. Opoziţia (încă nu se ştie exact care e aia, căci încă se mai tatonează alianţele) dar şi Puterea preferă să agite spiritele şi, în funcţie de reacţia oamenilor, să ştie cum plusează la negocieri. Au fost prezenţi la protest şi lideraşi precum şi câţiva membri ai unor partide. Nu au ţinut să se remarce, dar se ştie că ei nu fac nimic fără interes politic. La fel şi apatermiştii, care au protestat tot pentru interesul lor propriu, acela de a se remarca de pe poziţii de forţă şi de a arăta că fără ei nu se poate, tot din punct de vedere politic vorbind. Iar dacă am fost prea subtilă în toată această poliloghie, vă spun acum clar şi verde în faţă cine a suflat în vuvuzele: apatermişitii-calorgalişti atârnaţi politic, nişte lideri de sindicat ieşiţi de la naftalină, la care s-au mai adăugat şi câţiva membri ai unor partide. Pe lungul drum al protestului, e drept, s-au mai lipit nişte pensionari şi câţiva şomeri adevăraţi. Gălăţenii neprotestatari ori au joburi, şi deci au şi boilere, ori n-au serviciu, aşadar, degeaba ar avea apă caldă, că oricum nu au cu ce o plăti. Restul e doar politică.
