Uite cum era să aflu eu la mila cui stă contribuabilul gălăţean când e vorba să aibă de-a face cu Direcţia de Fiscalitate Impozite şi Taxe Locale din Galaţi! Să vă povestesc. Pentru că într-un weekend primăvăratec al anului trecut am alunecat, fără să-mi dau seama, în afara oraşului fără să plătesc rovigneta, m-am trezit acasă cu o amendă. Pentru că aveam ceva neclarităţi, am ajuns la Fiscalitatea locală de la Romarta Veche, să văd cum mă pot lămuri cei de acolo. Mi-am adunat tot calmul de care sunt capabilă, ca să fac faţă aglomeraţiei. Când, ce să vezi! Nu era picior de om în faţa intrării, nu coadă, nimic. Ăsta da noroc pe capul meu! Merită precizat că evenimentele s-au derulat vineri, trecut un pic de ora 14.00. Intru eu bucuroasă, înăuntru vreo 5-6 contribuabili răzleţi şi doi cerberi la intrare. Un agent de pază slab şi timorat, dar cu privirea ţintă pe tine de îndată ce încercai să te aproprii de aparatul ce-ţi eliberează bonuri de ordine. Mă uit lung la ecran, nu scria nimic de informaţii. Şi de aici începe ”distracţia”. Mă pune necuratu' să-l întreb pe individul de la pază proţăpit lângă aparat unde este biroul de informaţii. Slăbuţul pare-se că era nou, căci se îndreaptă spre agentul suprem plin de muşchi şi vestă cu buzunăraşe pentru spray paralizant care-şi butona telefonul stând pe o băncuţă, şi-l întreabă unde-i biroul de informaţii. Vai mieee... muritorul de rând! Căci ridică atotştiutorul şi păzitorul de Fiscalitate o privire zeflemistă şi mă întreabă ”dar ce fel de informaţii aveţi nevoie?”. ”Despre o amendă”, zic. ”Vreţi s-o plătiţi sau la executări?” ”Nu e vorba de nicio executare, iar despre ce vreau eu să fac spun la biroul de informaţii”. ”N-avem birou de informaţii, iar dacă doriţi la executări, inspectorii au avut program până la ora 14.00. Aşa că, buna ziua!”, spune gealatul cu o privire care strivea furnica nemernică ce îndrăznise să-l deranjeze. Eu dau să-i spun că vreau doar să-mi indice unde este biroul de informaţii, el nimic, o ţinea pe a lui cu ton puternic şi sfidător repetând fără întrerupere ”Bună ziua”. Un fel de ”Ieşi afară, nimicule”. Îl întreb cum se numeşte, hotărâtă să-l pun la punct printr-o discuţie ulterioară cu şefii lui, căci pe ecusonul lui era scris atât de mărunt încât nici cu lupa nu se vedea. Oricât am insistat, nu mi-a spus şi pace. Am ajuns până la urmă la ghişeu, unde o funcţionară draguţă m-a calmat spunându-mi să nu-l bag în seamă pentru că ei sunt puşi acolo doar să păzească şi că şi aşa creează numai probleme pentru că dau indicaţii greşite contribuabililor. Păi cum să nu-l bagi în seamă dacă te împiedici de el la intrare? Uite, din cauza ăstora au stat gălăţenii la cozi din ianuarie până acum, afară, în ploaie şi vânt, ca să-ţi plătească taxele. Pentru că ”moţul” şi ”buricul” fiscalităţii locale lăsau să intre numai câte 10 - 15 persoane odată. Cred că atunci când se uitau pe geam la oamenii de la coada din faţa Fiscalităţii, îngheţaţi şi nervoşi, îşi spuneau în sinea lor de agenţi supremi: ”Asta înseamnă să fii mafiot, te las înăuntru când vrea muşchiul meu”. Dar oare aceşti supremi ai pazei n-au cod de conduită, n-au mumă, n-au ciumă, în lumea lor de agenţi? Onor primăria noastră a primit zeci de reclamaţii despre cozile de la finanţe, dar nimic nu s-a schimbat. Şi nimic nu se va schimba cât timp noi, plătitorii de taxe, impozite şi amenzi, ne lăsăm călcaţi în picioare. Până la urmă e un drept pe care îl plătim ca să fim trataţi cu amabilitate. Îl plătim, plătindu-ne dările către stat!
