Mii de gălăţeni au petrecut ore bune în cimitirele oraşului, la căpătâiul rudelor moarte, în duminica dinaintea Paştelui Blajinilor. Cum lunea e zi de lucru, oamenii vin în număr mai mare duminica pentru a da de pomană de sufletul morţilor, a ciocni un ou roşu şi a bea un pahar cu vin în memoria răposaţilor. Anul acesta sărbătoarea religioasă a coincis cu 1 mai. Ieri, printre gălăţenii veniţi să dea de pomană şi să ia masa la iarbă verde în cimitir, cele mai frumoase mese le aveau romii. „Aşa e la noi obiceiul, să dăm de pomană la morţi azi. Facem grătare, roşii, sucuri şi băutură. Nu e doar pentru noi, că dăm pomană şi la român, să ştiţi”, spunea bulibaşa Didi Stănescu, a cărui numeroasă familie a pus o oaie pe grătar. În timp ce bărbaţii făceau grătarul, femeiile făceau sandviciurile şi tăiau legume. La mormintele celelalte, în afara unui ou şi a unui pahar cu vin mâncate după binecuvântarea preotului, alte mese nu s-au întins. De obicei şi fanfara venea în cimitir, dar de 1 mai probabil că a plecat spre alte locuri, de petrecere pentru vii. A fost o zi bună şi pentru comercianţii de lumânări şi flori, care au fost la mare căutare. Circulaţia era îngreunată de valurile de oameni ce veneau spre cimitir, aşa că a fost nevoie de intervenţia mai multor echipaje de la Poliţia Rutieră. Nici cerşetorii şi beţivii nu au lipsit. Unii au băut până ce i-a luat salvarea. Alţii o lasă şi pe luni, când din nou va fi petrecere la cimitir.
Paştele Blajinilor în tradiţia românilor
În prima zi de luni de după Paşte se sărbătoreşte Paştele Blajinilor. Această zi mai este cunoscută în popor şi ca Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştele Mici, Paştele Rohmanilor, sau Matcalaul. Multe legende prezintă blajinii ca fiind fiinţe devotate lui Dumnezeu. De asemenea, există credinţa că blajinii sunt un fel de fiinţe mitice care trăiesc pe Tărâmul Celălalt şi care provin din copii nebotezaţi ce au murit imediat după naştere. Alte legende aduc în prim plan blajinii, rohmanii, ca fiind oameni vechi, dar care se diferenţiază de pământeni, prin intensitatea credinţei pe care o au. Se spune că la sfârşitul lumii oamenii ce stăpânesc pământul acum vor fi înlocuiţi de blajini.
În această zi, de Paştele Blajinilor, se împart multe bucate vecinilor şi se fac pomeniri la cimitir pentru cei adormiţi, existând credinţa că numai în această zi sufletele morţilor sunt slobode şi pot gusta din mâncărurile gătite dinainte pentru ei. În unele zone din ţară nu se pregătesc bucate prea multe, dar se împart ouă şi colaci săracilor şi se face slujbă la cimitir.
Credinţele referitoare la blajini sunt multe şi variate. Se zice că, dacă în această zi nu se dă de pomană pentru cei adormiţi din neamurile noastre, noaptea ne vor apărea în vis şi ne vor cere ceea ce nu am făcut la cimitir. La sate sunt sărbători câmpeneşti în această zi şi se crede că blajinii s-ar bucura mult, văzând cum petrec oamenii această zi. Legătura dintre noi, pământenii, şi blajini s-ar face cu ajutorul cojilor de ouă aruncate pe o apă curgătoare în Vinerea Mare sau Sâmbăta Paştilor. Cine ar omite să procedeze în acest fel ar lua pe nedrept blajinilor posibilitatea de a mai afla când va veni şi Paştele lor.
