O procesiune din care au făcut parte 1000 de gălăţeni, militari, preoţi, elevi din şcoli şi licee, dar şi oameni obişnuiţi, a traversat Galaţiului, în sunet de fanfare, de la biserica Înălţarea Domnului până la Monumentul Eroilor din cimitirul Eternitatea. Procesiunea face parte din programul manifestărilor prin care gălăţenii participă în fiecare an la o sărbătoare cu dublă semnificaţie, Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor. Procesiunea a format o coloană lungă de peste un kilometru, iar în cadrul ei militari, reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Dunării de Jos, copii, enoriaşi sau simpli trecători au mers în pas de marş, iar slujba de pomenire a fost oficiată de arhiepiscopul Dunării de Jos, ÎPS Casian Crăciun, la Monumentul Eroilor. Acolo au ajuns şi toate oficialităţile locale şi judeţene, precum şi reprezentanţii instituţiilor deconcentrate, unii dintre aceştia participând şi la procesiune. La monumentul eroilor nu au lipsit nici veteranii, care nu au uitat de camarazii de arme căzuţi la datorie. „Noi nu i-am uitat pe cei care s-au jertfit pentru noi şi nici nu ne-am uitat înaintaşii. Sper ca şi tinerele generaţii să nu îşi uite istoria şi pe cei care au căzut la datorie”, a spus col. (r) Vasile Dragomir.
Durere şi nemulţumiri la mormintele eroilor căzuţi în Afganistan
Nici mormintele eroilor gălăţeni căzuţi în 2008 în Afganistan nu au fost uitate de rude şi nici de colegii din armată. O gardă de militari păzea simbolic locurile unde îşi dorm somnul de veci sublocotenenţii post-mortem Ionuţ Cosmin Sandu şi Marius Covrig, ambii foşti membri ai Batalionului 300 Infanterie Mecanizată. Părinţii celor doi îşi strigă fie durerea, fie nemulţumirea. „Nu putem uita de durere. Nu noi l-am trimis acolo, el a dorit asta. Şi i-am spus că îl vreau acasă, nu erou, dar el era un om care se implica şi punea suflet în orice. Colegii lui militari ne-au fost alături şi ne sunt, dar nu la fel autorităţile. I-au promis soţiei băiatului o casă a ei şi nu s-au ţinut de cuvânt. Ea nu îl poate uita, i-a făcut un altar în colţul ei din casă, dar nu toţi înţeleg asta şi vine mereu plângând la noi. Nici nepoţi nu a apucat să ne lase”, spunea Neculai Covrig, tatăl lui Marius Covrig. Pentru unii, nepoţii sunt consolarea. „Nu îl pot uita. E băiatul meu şi nici acum nu pot să cred că s-a dus. Măcar am nepoţii, un băiat şi o fată, dar tare aş fi vrut să fie acum el în viaţă”, spunea plângând Vasilica Sandu, mama lui Ionuţ Cosmin Sandu.
Ceremonialul s-a încheiat cu declaraţiile autorităţilor şi depunerile coroanelor de flori din partea oficialităţilor.
Durere şi nemulţumiri la mormintele eroilor căzuţi în Afganistan
Nici mormintele eroilor gălăţeni căzuţi în 2008 în Afganistan nu au fost uitate de rude şi nici de colegii din armată. O gardă de militari păzea simbolic locurile unde îşi dorm somnul de veci sublocotenenţii post-mortem Ionuţ Cosmin Sandu şi Marius Covrig, ambii foşti membri ai Batalionului 300 Infanterie Mecanizată. Părinţii celor doi îşi strigă fie durerea, fie nemulţumirea. „Nu putem uita de durere. Nu noi l-am trimis acolo, el a dorit asta. Şi i-am spus că îl vreau acasă, nu erou, dar el era un om care se implica şi punea suflet în orice. Colegii lui militari ne-au fost alături şi ne sunt, dar nu la fel autorităţile. I-au promis soţiei băiatului o casă a ei şi nu s-au ţinut de cuvânt. Ea nu îl poate uita, i-a făcut un altar în colţul ei din casă, dar nu toţi înţeleg asta şi vine mereu plângând la noi. Nici nepoţi nu a apucat să ne lase”, spunea Neculai Covrig, tatăl lui Marius Covrig. Pentru unii, nepoţii sunt consolarea. „Nu îl pot uita. E băiatul meu şi nici acum nu pot să cred că s-a dus. Măcar am nepoţii, un băiat şi o fată, dar tare aş fi vrut să fie acum el în viaţă”, spunea plângând Vasilica Sandu, mama lui Ionuţ Cosmin Sandu.
Ceremonialul s-a încheiat cu declaraţiile autorităţilor şi depunerile coroanelor de flori din partea oficialităţilor.
