Misterul stelei KIC8462852 persistă

Joi, 21 Ianuarie 2016 00:00
Publicat în Mozaic
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

În urmă cu trei luni a fost publicată informaţia cu privire la descoperirea unei stele, la distanţa de aproximativ 1.500 de ani lumină, aflată deasupra planului Căii Lactee, între constelaţiile Cygnus (Lebăda) şi Lyra, care prezintă nişte fluctuaţii ciudate în strălucire, fluctuaţii ce ar fi putut fi provocate de apropierea de un nor de comete sau, ipoteza cea mai curajoasă, de o civilizaţie extraterestră. Astronomul Bradley Schaefer, de la Universitatea de Stat din Louisiana, a infirmat ipoteza privind norul de comete şi a reaprins-o pe cea privind extratereştrii, conform unui material publicat de New Scientist şi de Business Insider.
Ipoteza unei civilizaţii extraterestre a fost lansată de astronomul american Jason Wright, de la Penn State University, şi aproape toată comunitatea ştiinţifică a fost de acord că şansele ca această ipoteză să fie adevărată sunt extrem de mici.
Steaua KIC8462852 este specială prin modificările radicale de luminozitate care se succed la intervale neregulate, de foarte mult timp. Multe stele înregistrează fluctuaţii temporare ale luminozităţii, însă schimbările prin care trece steaua KIC8462852 sunt mult mai pregnante.
Între anii 2009 şi 2013, echipele de astronomi care folosesc telescopul Kepler au descoperit că această stea pierdea uneori până la 20% din luminozitate şi, mai mult decât atât, aceste modificări nu au o periodicitate constantă. Acest lucru ar putea sugera că un obiect gigantic, de formă neregulată, blochează lumina emisă de această stea din când în când, la intervale aleatoare. Din cauza lipsei unei periodicităţi, ipoteza că acest obiect ar putea fi o planetă a fost infirmată. Conform astronomilor, acest efect ar putea fi provocat de interpunerea între stea şi observator a unui obiect sau unor obiecte care îşi schimbă forma de-a lungul timpului.
De aici, în afara ipotezei neortodoxe a unei structuri extraterestre, oamenii de ştiinţă s-au gândit că mai degrabă ar fi vorba de un roi de comete aflat pe orbita respectivei stele. "Ideea unei familii de comete a fost adusă în discuţie şi considerată drept cea mai plauzibilă dintre toate ipotezele. Acum însă dispunem de datele necesare infirmării acestei ipoteze", a declarat Bradley Schaefer pentru New Scientist. În cadrul studiului său, Schaefer a apelat la arhivele de astronomie ale Universităţii Harvard şi a aflat că această stea este studiată încă din 1890 şi nu din 2009 cum s-a crezut iniţial. Prin analiza a peste 1.200 de măsurători ale strălucirii acestei stele, realizate între 1890 şi 1989, Schaefer a descoperit că aceste fenomene de scădere a luminozităţii la intervale de timp neregulate durează de peste 100 de ani.
Conform analizei sale, această "strălucire neregulată care continuă de peste 100 de ani ar fi trebuit să fie produsă de existenţa unui roi de aproximativ 648.000 de comete gigantice (fiecare dintre ele cu diametrul de cel puţin 200 de kilometri), care trece prin dreptul acestei stele de mai bine de un secol, o situaţie cu totul neplauzibilă".
Reuşind să infirme ipoteza privind cometele, Schaefer se îndreaptă indirect spre cea a extratereştrilor care ar construi, de-a lungul ultimului secol, o megastructură artificială gigantică, probabil pentru a exploata direct energia stelei KIC8462852. O astfel de structură ar fi specifică unei civilizaţii de gradul II pe scara Kardaşev.
Conform clasificării civilizaţiilor imaginată în 1964 de astrofizicianul rus Nikolai Kardaşev, o astfel de megastructură cosmică artificială ar fi caracteristică unei civilizaţii extraterestre de clasa II, din cele trei clase determinate în funcţie de modul de obţinere a energiei. Pe scurt, dacă civilizaţia terestră se află încă în clasa 0, a exploatării combustibililor fosili, o civilizaţie din clasa I exploatează şi controlează potenţialul energetic al întregii planete pe care o populează (controlează fenomenele meteorologice, seisme etc), în timp ce o civilizaţie din clasa II exploatează direct energia stelei pe orbita căreia se află planeta sa, iar o civilizaţie de gradul III are potenţialul de a exploata energia unei întregi galaxii.
"Iregularitatea strălucirii acestei stele este observată de peste un secol, iar pierderile sale de luminozitate pot dura şi zile întregi. Această situaţie este probabil rezultatul unui singur mecanism fizic care trece printr-un fel de schimbare sau modificare. Acest mecanism nu pare a fi rodul întâmplării, ci mai degrabă pare să fie un proces în desfăşurare cu efecte continue", a mai susţinut Shaefer.
La sfârşitul anului trecut o echipă de astronomi ai organizaţiei SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), coordonată de Doug Vakoch, au îndreptat antenele unor radiotelescoape spre această stea, într-o încercare de a trage cu urechea la eventualele comunicaţii dintre extratereştri. Deocamdată nu au descoperit niciun semnal care ar putea fi interpretat drept un mesaj extraterestru.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu