Cercetătorii de la Universitatea British Columbia (UBC) din Canada au descoperit că albinele lucrătoare pot detecta momentul în care regina devine vulnerabilă şi pot declanşa procesul de înlocuire, cunoscut sub numele de „supersedare”. Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), arată că infecţiile virale reduc dimensiunea ovarelor reginei şi scad producţia unui feromon esenţial pentru stabilitatea coloniei.
Feromonul, metil oleat, menţine loialitatea albinelor lucrătoare faţă de regină. Când nivelul său scade, colonia percepe slăbiciunea conducătoarei şi începe pregătirile pentru o succesoare. Acest comportament natural este vital pentru supravieţuirea coloniilor sălbatice, dar poate cauza probleme apicultorilor, ducând la perioade fără ouă, populaţii reduse şi producţie mai mică de miere. „O regină sănătoasă poate depune între 850 şi 3.200 de ouă pe zi, echivalentul propriei greutăţi corporale”, explică dr. Leonard Foster, biochimist la UBC. În schimb, reginele infectate depun mai puţine ouă şi secretă mai puţin metil oleat, semnal pe care lucrătoarele îl interpretează ca o pierdere de capacitate.
De mai bine de două decenii, apicultorii raportează tot mai frecvent cazuri de eşecuri regale şi supersedare prematură. Cercetările confirmă că virusurile joacă un rol major în declinul coloniilor, perturbând echilibrul delicat al comunicării chimice dintre albine. Echipa canadiană a testat administrarea unor amestecuri sintetice de feromoni, inclusiv metil oleat, pentru a stabiliza colonii, iar în experimentele de teren acestea au redus semnificativ tendinţa albinelor de a înlocui regina.
„Suplimentarea feromonilor ar putea fi un instrument practic pentru apicultori, menţinând reginele stabile în perioadele critice de producţie”, afirmă dr. Foster. Coautoarea studiului, dr. Alison McAfee, subliniază că sănătatea reginei depinde şi de controlul paraziţilor varroa, care pot răspândi virusurile responsabile de infecţii. „Deşi nu există tratament pentru virusurile din coloniile de albine, înţelegerea efectelor lor ne permite să gestionăm mai eficient infestarea cu varroa şi să reducem riscul de înlocuire prematură”, explică McAfee.
Având în vedere că albinele polenizează aproximativ o treime din culturile alimentare globale, aceste descoperiri au implicaţii directe pentru siguranţa alimentară, evidenţiind fragilitatea echilibrului dintre biologia naturală şi intervenţiile umane în ecosisteme.
