Creierul uman s-a dezvoltat într-atât de mult de-a lungul etapelor evolutive ale omenirii datorită nevoii de a relaţiona, colabora şi de a munci în echipă cu ceilalţi semeni, conform unui studiu. Comparativ cu creierul altor hominizi, creierul de Homo sapiens este mult mai mare, însă oamenii de ştiinţă încă nu s-au pus de acord cu privire la cauzele care au dus la această dezvoltare a creierului uman.
Conform unei echipe de cercetători irlandezi şi scoţieni, răspunsul este simplu: pentru a supravieţui, omul trebuie să coopereze cu semenii săi şi astfel s-a dezvoltat un creier suficient de mare pentru a face faţă complexităţii relaţiilor sociale din cadrul comunităţilor.
În cadrul acestui studiu, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B, cercetătorii britanici au realizat un model informatic ce reproduce creierul uman şi în care reţelele neuronale pot evolua în funcţie de diferitele interacţiuni şi sarcini sociale ce se manifestă într-o comunitate umană.
Ei au creat două scenarii diferite pentru acest creier virtual. În primul, doi criminali sunt arestaţi de poliţie şi fiecare dintre ei este confruntat cu dilema de a-l denunţa sau nu pe celălalt. În cel de-al doilea scenariu, tot doi indivizi sunt prizonieri într-o maşină acoperită de zăpadă şi trebuie să evalueze situaţia pentru a decide dacă este oportun să-şi unească eforturile pentru a se salva, sau dacă este mai bine să-şi păstreze eforturile şi să-l lase pe celălalt să acţioneze în acest sens.
În ambele situaţii, un individ caută să obţină avantaj şi beneficii într-o manieră egoistă. Însă pe măsură ce creierul său evoluează, individul devine din ce în ce mai dispus să coopereze pentru a ieşi din impas, conform cercetătorilor.
Astfel, cooperarea nu este o chestiune complet dezinteresată. Ea îşi trage rădăcinile dintr-un raţionament cât se poate de egoist, care evaluează avantajele ce pot fi obţinute astfel, conform unuia dintre autorii studiului, prof. Luke McNally de la Trinity College, Dublin.
"Dacă unul cooperează şi celălalt trişează, data viitoare trişorul va fi evitat. El astfel ştie că este mai bine să coopereze la rândul său pentru a beneficia de anumite situaţii", explică el.
Conform lui, munca în echipă şi capacitatea cognitivă se stimulează reciproc. "Trecerea spre grupuri umane mai complexe, mai orientate spre cooperare, a putut duce la dezvoltarea creierului. Iar apoi, odată cu apariţia unui nivel superior de inteligenţă, complexitatea raporturilor sociale s-a dezvoltat la rândul său", a mai precizat el.
Există însă şi limite concrete ale acestei cooperări sociale, conform lui Robin Dunbar, un antropolog specializat în Evoluţionism de la Universitatea Oxford. "Mărimea actuală a creierului nostru ne limitează mărimea comunităţii din care putem face parte (familie, prieteni, colegi) la o medie de aproximativ 150 de persoane. O trecere la o astfel de reţea socială de 500 de indivizi ar necesita o dublare a volumului creierului", susţine el.
