Studiu: Cum reacţionează creierul la dezamăgire şi de ce ne face să schimbăm deciziile

Fiecare zi ne obligă să ne adaptăm, fie că este vorba despre o şedinţă care nu decurge conform planului sau despre o situaţie în care aşteptările nu sunt îndeplinite. În momentul în care recompensa anticipată dispare, apare o scurtă stare de dezamăgire care ne împinge, aproape instinctiv, să ne schimbăm strategia.

Un studiu realizat de cercetători de la Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie din Okinawa, Japonia, a reuşit să surprindă exact ce se întâmplă în creier în acest moment-cheie. Oamenii de ştiinţă au analizat mecanismele care se activează atunci când suntem nevoiţi să abandonăm un comportament familiar şi să încercăm ceva nou.

Cercetarea s-a concentrat pe interneuronii colinergici, celule cerebrale care eliberează acetilcolină, un neurotransmiţător esenţial pentru atenţie, învăţare şi controlul acţiunilor. Folosind tehnici avansate de imagistică, cercetătorii au observat în timp real eliberarea de acetilcolină, într-un experiment în care şoarecii erau antrenaţi într-un labirint virtual. După ce au învăţat un traseu asociat cu o recompensă, regulile au fost schimbate, iar recompensa a dispărut.

În acel moment, anumite zone ale creierului au arătat o creştere clară a eliberării de acetilcolină, iar comportamental şoarecii au devenit mai dispuşi să îşi schimbe alegerea la următoarea încercare. Cu cât semnalul chimic era mai puternic, cu atât adaptarea era mai rapidă. Atunci când cercetătorii au blocat producţia de acetilcolină, flexibilitatea comportamentală a scăzut semnificativ.

Interesant este că nu toate regiunile cerebrale au reacţionat la fel. Unele zone au rămas stabile, păstrând „amintirea” vechilor trasee. Acest echilibru permite creierului să renunţe la o strategie care nu mai funcţionează, fără a o şterge complet, în cazul în care ar putea deveni din nou utilă.

Concluzia studiului este că acetilcolina funcţionează ca un semnal de resetare a comportamentului, iar striatul, o regiune-cheie a creierului, joacă un rol central în acest proces. Descoperirea are implicaţii importante, deoarece aceleaşi mecanisme sunt vizate în tratamente pentru boli precum Parkinson, schizofrenie sau tulburări caracterizate prin rigiditate comportamentală, cum sunt dependenţele sau tulburarea obsesiv-compulsivă.

Studiul a fost publicat în revista Nature Communications. (sursa stiripesurse.ro)