De ce ne aşteptăm la ce e mai rău şi cum putem scăpa de gândirea catastrofică

Într-o perioadă marcată de crize şi incertitudine, tot mai mulţi oameni trăiesc cu senzaţia că ceva rău este pe cale să se întâmple. Într-un articol publicat de The Guardian, neurocercetătoarea Hannah Critchlow explică faptul că această reacţie nu este întâmplătoare: creierul uman este, într-o anumită măsură, „programat” să anticipeze scenarii negative, dar acest reflex nu este inevitabil.

Unul dintre motivele principale ţine de modul în care funcţionează mintea. Creierul preferă rutina şi predictibilitatea, deoarece acestea consumă mai puţină energie. Atunci când apare incertitudinea, este nevoit să depună un efort suplimentar pentru a analiza, anticipa şi completa informaţiile lipsă, ceea ce face ca ambiguitatea să fie resimţită ca o stare inconfortabilă. Uneori, oamenii preferă chiar o certitudine negativă în locul unei situaţii nesigure, tocmai pentru a evita acest efort mental.

Din perspectivă evolutivă, tendinţa de a presupune ce e mai rău a fost utilă. Reacţiile rapide la potenţiale pericole creşteau şansele de supravieţuire. Însă, în prezent, acest mecanism poate deveni o capcană, mai ales într-un mediu dominat de informaţii constante şi riscuri abstracte, unde mintea ajunge să exagereze ameninţările.

Pentru a contracara acest tip de gândire, Critchlow aduce în discuţie conceptul de „negative capability”, formulat de John Keats. Acesta descrie capacitatea de a accepta incertitudinea fără a căuta imediat răspunsuri definitive. În neuroştiinţă, o astfel de flexibilitate este asociată cu creativitatea, rezilienţa şi o mai bună luare a deciziilor.

O soluţie importantă este cultivarea curiozităţii. În loc să tragi concluzii rapide şi negative, este util să explorezi mai multe interpretări posibile şi să accepţi că percepţia nu este fixă. Creierul poate fi antrenat să vadă alternative, ceea ce ajută la dezvoltarea gândirii flexibile.

De asemenea, reglarea emoţională joacă un rol esenţial. Stresul generat de incertitudine îngustează perspectiva şi favorizează reacţiile impulsive. Practici precum respiraţia controlată, mişcarea, mindfulness-ul sau limitarea expunerii la informaţii negative pot reduce această presiune şi pot susţine o gândire mai clară.

Ideea centrală este că incertitudinea nu poate fi eliminată, dar poate fi gestionată diferit. Într-o lume care cere răspunsuri rapide, capacitatea de a rămâne deschis la necunoscut şi de a evita gândirea catastrofică devine o abilitate esenţială.