05 MARTIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Adolescenţa, un vis interzis? „Alice in Wonderland” la Teatrul „Gulliver” (FOTO)
Adolescenţa, un vis interzis? „Alice in Wonderland” la Teatrul „Gulliver” (FOTO)

Ce înseamnă sa fii adolescent? Cât cântăreşte sufletul acestuia? 21 de grame cum încerca să demonstreze la începutul secolului acel savant nebun, Duncan MacDougall, când cântărea oamenii înainte şi după moarte? Sau 21 de mii de tone după cum atârnă câteodată, la 15 ani, după o ceartă sau o notă proastă la şcoală. Mama nu acceptă, profesorii nu mă înţeleg, prietenii mă ignora, dragostea mă ocoleşte - câţi dintre noi nu am simţit aşa la adolescenţă? Ne refugiem în visare, într-o lume pe care o considerăm mai bună.
A deschide fereastra către o tinereţe pe care unii o consideră furată este tema principală a producţiei „Alice in Wonderland”, la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gulliver”, care a avut premiera în 25 martie 2023. Echipa teatrului abordează această temă delicată cu dezinvoltură, folosind cheia oferită de celebrul Lewis Carroll, cu celebra lui „Alice în Ţara Minunilor”, o poveste în aparenţă dedicată copiilor, dar de o complexitate culturală iconică.
În prezentarea oficială a piesei, echipa teatrului declară: „«Alice în Wonderland» este un caleidoscop impresionant de mijloace de expresie artistice şi ipostaze scenice inedite şi surprinzătoare, inspirat coordonate de regizoarea spectacolului, Ana Crăciun-Lambru, cea care semnează, de asemenea, textul şi versurile ce stau la baza acestei puneri în scenă. Îmbinând fascinaţia aparte a teatrului de umbre cu muzica live, arta mânuirii păpuşilor cu secvenţe dinamice de expresivitate corporală, completată de interpretarea artistică, jocul păpuşilor humanette cu elemente de proiecţie şi video mapping, universul lui «Alice în Wonderland» e încărcat de simboluri, mesaje şi, mai presus de toate, de emoţie şi simţire”.
Spre deosebire de povestea lui Lewis Carroll, unde Alice dispare printr-o vizuină înspre o lume de basm, piesa teatrului gălăţean plasează personajul, o adolescentă într-un aparent conflict cu mama sa, la internarea într-un aşezământ de sănătate mintală. Sentimentele ei sunt foarte zdruncinate de maturizare şi trauma morţii tatălui şi îi este foarte greu să se supună regulilor din "ţara minunilor", apărând o căutare deseori descurajantă, pe care însă trebuie să şi-o asume. Citatului „Toţi în Ţara Minunilor sunt nebuni, altfel nu ar fi aici”, spus de Pisica Cheshire, i se poate da un sens existenţial. Este oare că toţi cei în viaţă sunt nebuni fiind în viaţă, sau toţi cei care visează sunt nebuni din cauza evadării din realitate?
Teama lui Alice în diferite dimensiuni ar putea reflecta suişurile şi coborâşurile adolescenţei, tinerii care se simt uneori adulţi şi uneori luptă pentru a rămâne copii. Ezitarea atât de tipică adolescentelor se reflectă în gândurile lui Alice: „În general, îşi dădea un sfat bun (deşi foarte rar îl urma)”. Meta-naraţiunea sa indică nesăbuinţa, neliniştea şi anxietatea adolescenţilor în toate formele sale diferite.
Oare căderea asta n-are un sfârşit? Aşa se întreabă Alice, drumul ei fiind creat de artiştii Teatrului „Gulliver” prin mijloace scenice, compoziţionale şi tehnice extrem de diverse şi impactante. Mişcarea scenică, textul, muzica originală, proiecţiile video, jocul umbrelor, costumele sunt într-un arabesc minuţios aranjat de regizoarea Ana Crăciun-Lambru. Tânara regizoare este şi artist păpuşar, promotoare energică a teatrului de marionete, fiind absolventă a Universităţii din Connecticut (S.U.A.), programul „Puppet Arts”, cu diploma „Master of Fine Arts”.
Întreaga activitate a teatrului de păpuşi este extrem de tehnică, la montarea lui „Alice in Wonderland” participând o echipă din care fac parte Andrei Cozlac, împreună cu Radu Marţin şi Ivona Dorohoianu, pentru „videomapping” (decoruri video proiectate), Andrei Midişan pentru muzică/coloană sonoră, scenografia Elenei Iorga şi păpuşile şi costumele semnate de Alexandra Budianu.
După spectacol, doamna Cristinela Sandu scria: „Nu mă aşteptam la un spectacol atât de bun, atât de actual, cu un scenariu, un decor şi niste costume absolut fabuloase. Îţi pune la încercare toate simţurile piesa asta, te provoacă, îţi scrie diagnostic, te aruncă fără plasă de siguranţă într-un soi de alienare pe care altfel ţi-o contestai, iluzii optice la tot pasul, decorul e un joc de tetris, ai impresia unor piese care pică fără zgomot într-o fracţiune de secundă, clipeşti şi eşti deja într-o altă dimensiune. Bullying-ul, faţada, neasumarea, neimplicarea, neiubirea, toate răni ale societăţii în care trăim. E magic spectacolul şi e terapeutic, personajele sunt halucinante, amuzante şi atât de bine construite, e un efort colectiv, colosal şi magistral. Părinţi, profesori, adolescenţi, oameni, Alice e la noi în oraş la Teatrul Gulliver într-un spectacol care merită mult mai multe aplauze. Să nu-l rataţi şi chiar dacă e dureros... să creşteţi întotdeauna din interior! E calea cea mai sigură spre Wonderland!”.
Şi în tărâmul nou, sălbatic, vorba lui Lewis Carroll, se agită pe lângă Alice, Iepurele de Martie, doctorul, sora şefă, Domnul Omidă, Pălarierul nebun, Regina de cupă, adică o distribuţie formată din Elena Emandi, Adina Ariton, Andrei Ciugulea, Cosmin Cosma, Miruna Dobrotă, Andrei Dombrovschi, Aurelian Iorga, Nicole Lungu, Andrei Midişan, Nicoleta Miru - Cosma, Eduard Şişu, Valeria Taban, Lică Danilă, Elena Marin, Ramona Păuc şi Gina Geru.
Într-un interviu, Ana Crăciun-Lambru spunea că: „În România, teatrul de păpuşi e văzut doar ca teatru pentru copii şi mi-ar plăcea să se schimbe această percepţie. Într-un fel e bine, pentru că da, spectacolele pentru copii trebuie să fie foarte bine realizate, foarte bine documentate. Să fie puternice, să vorbească despre lucruri care nu se spun foarte mult. În momentul acesta, de exemplu, sunt puse în scenă poveştile clasice, care poate că au mesaje care nu mai sunt relevante pentru copiii de acum... Aş vrea să schimb percepţia oamenilor cu privire la teatrul pentru păpuşi şi rolul lui în lume. Am făcut, cumva, din asta o misiune şi pe alocuri am reuşit, dar cred că mai am de lucru. Ştiu că şi alţi păpuşari din ţară au aceeaşi misiune şi sunt sigură că putem face lumea puţin mai bună cu ajutorul teatrului de păpuşi”.

FOTO, mai jos!


Articole înrudite