19 APRILIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Importanţa taurinei în dieta animalelor de companie
Importanţa taurinei în dieta animalelor de companie

Ce este taurina? Taurina este un aminoacid. Aminoacizii sunt unităţile de bază ale proteinelor. Există 22 de aminoacizi care sunt necesari pentru buna funcţionare a organismului. Taurina se găseşte în cantităţi mari în creier, retină, inimă şi în trombocite. Funcţionează în ţesuturi stabilizând membranele celulare şi facilitând transportul potasiului, sodiului, calciului şi magneziului în şi în afara celulelor. Ea ajută la generarea şi reglarea impulsurilor nervoase şi susţine menţinerea echilibrului normal de lichide; lucrează împreună cu glicina şi GABA ca neurotransmiţător. La câini, 12 aminoacizi sunt „neesenţiali”, ceea ce înseamnă că organismul îi poate produce singur. Ceilalţi 10 aminoacizi sunt „esenţiali”, ceea ce înseamnă că trebuie să fie furnizaţi din exterior, prin alimentaţie. Taurina este considerată neesenţială pentru câini, dar este esenţială pentru pisici, ceea ce înseamnă că pisicile au 11 aminoacizi esenţiali. Majoritatea câinilor produc taurină din alţi aminoacizi numiţi cisteină şi metionină prin calea sulfinică a cisteinei, folosind co-factori vitamina B-6, zinc şi mangan. Mai exact, în prezenţa vitaminei B6, metionina este transformată în cisteină şi apoi cisteina în taurină.

Ce animale de companie sunt cele mai expuse riscului de deficit al taurinei? În timp ce taurina este cunoscută a fi un aminoacid „esenţial” pentru pisici, studii recente arată că poate fi necesară în dietă şi pentru unele rase de câini. Aceste rase au fie o anomalie metabolică care afectează sinteza şi utilizarea taurinei, fie au cerinţe naturale mai mari de taurină. Aceste rase includ Cocker Spaniel american, Golden Retriever, Labrador Retriever, Setterul englez, Terra Nova, Saint Bernard, Câini de apă portughezi, Dogul german, Boxerul, Irish Wolfhounds şi Doberman Pinscher. Câinii mari prezintă un risc mai mare de a dezvolta deficit de taurină; în comparaţie cu câinii de talie mică, aceştia având rată de producţie de taurină mult mai lentă. Chiar şi atunci când sunt hrănite cu aceeaşi dietă, rasele mari şi gigantice produc mai puţină taurină decât rasele mici şi toy.

Ce alimente conţin cea mai multă taurină? Taurina se găseşte în peşte, carne şi lapte. Este complet absentă în boabele de cereale. Muşchiul inimii conţine cea mai mare cantitate de taurină. Carnea de miel, vită, căprioară, iepure şi pieptul de pui sunt mult mai sărace în taurină decât carnea închisă la culoare de la păsări de curte. Un studiu publicat a enumerat următoarele concentraţii: Cea mai mare concentraţie de taurină a fost găsită în scoici şi caracatiţă (41,4 micromoli/g şi 31,2 micromoli/g), urmate de creveţi şi peşte (12,4 micromoli/g şi 9,1 micromoli/g). Carnea de vită, porc şi miel conţin taurină în concentraţii cuprinse între 3,5-4,0 micromoli/g. Concentraţia de taurină în pulpa de pui a fost de 6,6 micromoli/g şi în pieptul de pui a fost de 1,4 micromoli/g. Taurina era nedetectabilă în fructe şi legume. Seminţele, cerealele, orezul, porumbul, fulgii de ovăz, secară, grâul, orzul şi seminţele de susan nu conţin taurină. Cu toate acestea, câinii pot utiliza alimente bogate în cisteină şi metionină pentru a produce taurină, acest proces metabolic fiind inexistent la pisici. Cisteina se găseşte în ouă, soia, brânză, carne de pasăre, ovăz, broccoli, ardei roşu şi usturoi. Metionina se regăseşte în concentraţii ridicate în ouă, peşte, seminţe de susan, soia, brânză, carne de vită şi carne de pasăre. În timp ce companiile care produc hrană pentru animale de companie insistă că cerealele oferă suficientă metionină şi cisteină, este clar că aminoacizii necesari pentru a produce o sănătate optimă există în produsele de origine animală, nu în cereale. Marea majoritate a alimentelor uscate pentru animale de companie conţin puţină sau deloc carne, dar în schimb folosesc înlocuitori mai ieftini, cum ar fi proteinele din cereale (gluten de porumb, gluten de grâu, proteine de mazăre, proteine de soia) şi produse secundare. Multe companii de hrană pentru animale de companie adaugă acum taurină la produsele lor, totuşi nu există cerinţe oficiale pentru suplimentarea hranei pentru câini cu taurină. Mâncarea premium pentru pisici include întotdeauna taurină suplimentară.

Rolurile taurinei în organism: Acţionează ca un antioxidant; ajută la prevenirea degenerescenţei retinei şi a altor boli grave de ochi; Acţionează ca un agent antiinflamator şi poate ajuta la reducerea inflamaţiei alergice.; Reduce tensiunea arterială şi nivelul colesterolului; Scade trigliceridele; Îmbunătăţeşte funcţia de detoxifiere a ficatului; Ajută la întărirea muşchiului inimii; Reface şi protejează celulele corneene de razele ultraviolete dăunătoare. Taurina poate ajuta la controlul sistemului nervos. A fost folosită pentru a trata problemele de anxietate şi convulsii la oameni. Nivelurile de taurină cresc în creier atunci când se află sub stres, sugerând un potenţial rol neuroprotector. Taurina a fost studiată pentru efectele sale de scădere a glicemiei şi pentru acţiunea asemănătoare insulinei. Efectele sale hipoglicemiante apar prin creşterea sensibilităţii la insulină, reducerea inflamaţiei, stimularea secreţiei de insulină şi reducerea stresului oxidativ. Acest lucru poate fi benefic pentru diabetici. Taurina a fost folosită local ca antioxidant în gingivită. La şoarecii afectaţi de limfom cu celule T indus, adăugarea de taurină la chimioterapie a exercitat un efect antitumoral. S-a demonstrat că taurina facilitează vindecarea rănilor musculotendinoase în studiile pe animale. Este probabil să moduleze acest lucru prin activitate antioxidantă îmbunătăţită şi sinteza de colagen. Acest lucru poate fi util pentru animalele cu leziuni ale ligamentelor încrucişate.

Boli asociate cu niveluri scăzute de taurină: Cardiomiopatia dilatativă. Rasele de pisici care par a fi mai predispuse la apariţia cardiomiopatiei dilatate sunt birmanezele, abisinienele şi siamezele. Vârsta medie a unei pisici care suferă de această afecţiune este de aproximativ zece ani. Rasele de câini predispuşi la dilataţia cardiacă sunt Doberman Pinscher, Dogul german, Boxer şi Cocker Spaniel. Câinii pot fi afectaţi încă de la vârsta de patru ani; Hipertensiune; Degenerarea retinei şi orbirea, în special la pisici; Pietrele sau cristalele de cisteină în urină pot indica probleme de malabsorbţie care pot cauza deficit de taurină; Intervalul de referinţă pentru nivelurile normale de taurină din sânge la câini este 200-350 nmol/mL, cu un nivel critic de <150 nmol/mL.

Factorii de risc pentru un nivel scăzut de taurină pot include: Îmbătrânirea poate scădea sinteza taurinei; Scăderea absorbţiei în intestin secundară unor afecţiuni ca limfangiectazia, IBD, limfomul şi SIBO; Genetică, legată de rasă. Cocker Spaniel americani, Golden Retriever, Labrador Retriever, Setterii englezi, Newfoundland, Saint Bernard, Câini de apă portughezi, Dogul german, Boxerii, Irish Wolfhound şi Doberman Pinscher pot avea capacitatea scăzută de a sintetiza şi utiliza taurina; Cistinurie - Aceasta a fost raportată la pisici şi peste 70 de rase de câini, cel mai frecvent la Teckel, Basset Hound, Irish Terrier şi Bulldog englez; Dietă săracă, care conţine puţine proteine din carne, fără adaos de taurină; Alimentele care conţin MSG (aromă) vor degrada taurina; Deficitul de zinc, deoarece zincul este necesar pentru sinteza taurinei; Deficienţă de vitamina B6, deoarece această vitamină este necesară pentru metabolismul taurinei. Nivelurile scăzute de taurină sunt frecvente la animalele care suferă de anxietate, hipotiroidism, hipertensiune arterială, gută, obezitate, insuficienţă renală şi depresie. Mai multe teste trebuie efectuate pe câini şi pisici cu boli similare. La oameni, o infecţie cu Candida va produce un aminoacid numit beta-alanină. Acesta concurează cu taurina pentru reabsorbţia în rinichi şi poate duce la pierderea taurinei prin urină.

Suplimentarea cu taurină poate fi administrată fără testare mai întâi? Vestea bună este că nu există efecte secundare cunoscute ale administrării de taurină la câini şi pisici. Singurul lucru rău la taurină este deficienţa acesteia. Dacă nu hrăniţi câinele sau pisica cu o dietă care poate furniza suficientă taurină, este posibil ca animalul dvs. de companie să sufere de o deficienţă în acest aminoacid atât de important. Animalele de companie care sunt expuse riscului pot beneficia de suplimentarea cu taurină. Dozele zilnice adecvate ar fi 500 mg pentru câinii mici, 1000 mg pentru câinii de talie medie şi 2000 mg pentru câinii de talie mare, administrate o dată pe zi. Pisicile pot fi tratate la fel ca şi câinii de talie mică.


Articole înrudite