Dacă vă era dor de o comedie savuroasă, cu accente de epocă şi parfum de ironie fină, „Fetele Didinei” este propunerea ideală a începutului de toamnă. Trupa din Joben, formată din cursanţii Teatrului din Buzunar Galaţi, aduce pe scenă o montare plină de umor, pasiune şi respect faţă de dramaturgia românească, găzduită chiar în sala teatrului-mamă.
Sub îndrumarea regizoarei Isabela Oancea, spectacolul preia un text uitat al lui Victor Eftimiu – o comedie din 1968 – şi îl readuce la viaţă într-o adaptare inteligentă, contemporană în spirit, dar fidelă în esenţă. Este vorba despre o piesă caracterizată de autorul său drept „vioaie”, ce surprinde cu sarcasm şi nostalgie decăderea burgheziei bucureştene în faţa valului de naţionalizări şi transformări sociale postbelice.
Acţiunea are loc în anul 1947, într-o vilă elegantă din Parcul Filipescu, Bucureşti. Didina Alboteanu, soţia unui colonel corupt care a delapidat fonduri de la intendenţă, trăieşte din banii acestuia – administraţi, evident, dezastruos. Pentru a evita rechiziţionarea imobilului, Didina îşi aduce cele trei fiice – Zoie, Aglaie şi Pica – sub acelaşi acoperiş. Dar cum surorile nu s-au înţeles niciodată, conflictele, intrigile şi încurcăturile se ţin lanţ.
În spatele acestei premise comice se află o subtilă critică socială. Vila Didinei devine un microcosmos al unei lumi care se destramă, în care colonei, avocaţi, neveste clevetitoare, pierde-vară şi sforari trag ultimele iţe ale unei realităţi pe cale de dispariţie. Umorul provine nu doar din replicile muşcătoare, ci şi din absurdul situaţiilor şi din incapacitatea personajelor de a accepta noile vremuri.
Din distribuţie fac parte Mirela Lorelai Cozmaciuc, Iulian Ciocan, Cristina Rotaru, Lili Matei, Cătălina Popa, Lucian Trifan, Florin Dogaru şi Radu Decianu – actori amatori, dar pasionaţi, care demonstrează o implicare admirabilă şi o înţelegere profundă a personajelor.
Sub bagheta Isabelei Oancea, care semnează şi regia, spectacolul capătă energie şi coerenţă scenică, păstrând candoarea şi naivitatea originalului, dar adăugându-i detalii scenice pline de haz şi ritm. Finalul, schimbat de mai multe ori chiar de autor, e gândit să surprindă, să distreze şi să lase o morală discretă, dar eficientă.
Un gest de recuperare culturală. „Fetele Didinei” nu este doar un spectacol de absolvire. Este o demonstraţie de respect pentru o piesă uitată a dramaturgiei româneşti, o tentativă reuşită de a readuce în actualitate teme, personaje şi situaţii dintr-o epocă istorică delicată. E un act de recuperare culturală şi, totodată, o pledoarie pentru valoarea teatrului amator făcut cu suflet.
Aşezată pe pragul dintre două epoci, această comedie evocatoare vorbeşte cu ironie şi nostalgie despre o societate în derivă. Spectacolul nu mizează pe gravitatea istoriei, ci pe psihologia comicului, pe ludic, pe absurdul cotidian. Şi exact asta îl face atât de actual.
Pentru iubitorii de teatru care caută poveşti inteligente, pline de savoare şi interpretări autentice, „Fetele Didinei” este o invitaţie la zâmbet, reflecţie şi, de ce nu, o reîntâlnire cu teatrul ca formă de rezistenţă culturală.
Galerie de imagini, mai jos!
