De câteva luni asistăm la o avalanşă de arestări, în special de şefi de consilii judeţene, demnitari sau foşti demnitari şi apropiaţi ai acestora, care şi-au făcut realmente de cap în funcţiile publice pe care le ocupă. Banul public reprezintă o atracţie căruia puţini se pare că îi rezistă, iar procurorii anticorupţie au agenda plină pentru ani buni de acum încolo. Ce se întâmplă nu este altceva decât lipsa unei culturi a democraţiei, ce face ca orice nenea care a intrat în politică să se trezească teleportat în tot soiul de funcţii de răspundere în stat, pentru care nu are niciun fel de pregătire. De cealaltă parte, avem marea masă a populaţiei, care încearcă să trăiască cum poate şi nu prea reuşeşte pentru că slujbe nu prea mai sunt, iar dacă există, sunt prost plătite. Am asistat zilele trecute la un spectacol trist, în care o familie se chinuia să convingă judecătorul că nu a putut plăti întreţinerea la timp pentru că soţul a fost internat în spital, iar pensia e mică. Asociaţia de proprietari nu este de acord cu eşalonarea plăţii datoriei pentru că, la rândul ei, este presată de Apaterm. Este un cerc vicios al sărăciei, în care toată lumea are de pierdut, dar care nu interesează pe nimeni. Asta este marea dramă, pentru că principala preocupare a celor care ne conduc trebuia să fie interesul public şi, în special, oamenii, nu propriul cont din bancă şi interesele mărunte ale celor care îi înconjoară. Cum scăpăm de ei? O parte din problemă o rezolvă DNA-ul, aşa cum aminteam anterior, dar trebuie să ne facem şi noi treaba la vot. Trebuie să încetăm să mai banalizăm această procedură pentru că, finalmente, este cea mai puternică armă pe care o avem împotriva celor care se fac că ne conduc de un sfert de secol. Alternativa ar fi o nouă revoluţie, care zic eu că nu se justifică, atât timp cât fondul problemei nu se va schimba. Nu e suficient să punem ştampila pe o foaie odată la patru ani, ci să-i şi responsabilizăm pe netoţii care iau decizii în ţara asta, altfel treaba e făcută pe jumătate şi am constatat pe propria piele ce înseamnă asta. Schimbări s-au făcut pe ici, pe colo, ceea ce demonstrează că se poate, dar nu e suficient. Cât de curând va începe campania pentru europarlamentare, iar politicienii îşi vor trimite oamenii în teritoriu să prostească din nou lumea. E un prilej numai bun pentru a le arăta că votanţii nu sunt numai o turmă manipulabilă ca acum 20 de ani, ce preferă să se vândă pentru un kilogram de orez şi o cană de vin, ci îi poate pune şi în dificultate. Poate că atunci când se vor lovi la propriu de realitatea cotidiană, cu problemele bătrânilor şi lipsa de locuri de muncă pentru tineri, unii dintre ei se vor gândi de două ori înainte să facă aceleaşi lucruri ca înainte. Sau poate că nu. Cert este că atât timp cât electoratul nu îşi va schimba modul de gândire, nici personajul care se lăfăie pe o funcţie publică nu îşi va face griji pentru ziua de mâine, atât timp cât ştie că indiferent de ce spune sau face, va avea întotdeauna o masă de oameni pe care o poate manevra după cum vrea.
