De ani de zile merg în instanţă şi rămân la fel de surprins ca şi prima dată de devotamentul şi simţul de răspundere pe care îl au mulţi grefieri şi arhivari, care le depăşesc de multe ori pe cele al judecătorilor. Puţini ştiu că programul de lucru al unui arhivar începe la 8 dimineaţa şi se termină la 8 seara, iar răsplata se ridică la „ameţitoarea” sumă de 1.000 de lei. Nu sunt plătiţi pentru orele suplimentare şi rareori primesc zile libere în compensare, de care nu au cum să beneficieze pentru că nu are cine să le ţină locul. Munca lor, din păcate, nu este apreciată mai de nimeni, ba dimpotrivă, sunt întotdeuna puşi la colţ şi găsiţi ţapi ispăşitori dacă este să se întâmple ceva în neregulă. În ultima perioadă am observat o tendinţă care sper să nu devină fenomen. Mulţi grefieri ştiu mai multă procedură decât magistraţii care judecă procesele şi asta este foarte grav. Din dorinţa de a face lucrurile să meargă, iar justiţiabilii să fie mulţumiţi, grefierii preferă de multe ori să corecteze în linişte gafele unor judecători sau să le sugereze ce să facă pentru ca încrederea în sistem să rămână neştirbită. Asta confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că examenul de admitere în magistratură nu este nici pe departe ceea ce ar trebui să fie, iar de unii judecători care au reuşit să intre în sistem înainte de anii '90 nici nu mai vorbesc.
Lucrurile pot fi puse pe făgaşul lor normal, pentru că soluţia este cunoscută, dar nu există voinţa pentru asta. Ar fi suficientă angajarea mai multor oameni pentru a degreva personalul auxiliar de la instanţe de munţii de dosare de care se lovesc zilnic şi a vorbi intr-adevăr de justiţie. Nimeni nu pare însă interesat de asta şi atunci vom avea în continuare justiţiabili nemulţumiţi că îşi pierd vremea la instanţe ca să afle o informaţie sau să obţină o hârtie dintr-un dosar. Poate părea paradoxal, dar mulţi justiţiabili văd în grefieri şi arhivari nişte duşmani, care îi împiedică să obţină dreptatea pentru care au apelat la justiţie. Nu vorbim aici doar de micul grup al procesomanilor, cu care nu se poate înţelege aproape nimeni, ci de o parte a justiţiabililor, care confundă propria incapacitate de a dovedi ceea ce pretind cu injustiţia, iar cineva trebuie găsit vinovat.
Grefierii şi arhivarii sunt rotiţele care face sistemul judiciar să funcţioneze în prezent şi mai puţin judecătorii, aşa cum, în mod normal, ar trebui să se întâmple. Sigur, există mulţi magistraţi de calitate, cu o bună pregătire şi un caracter pe măsură, dar, din păcate, numărul lor a început să se micşoreze în ultimul timp. Asta şi pentru că în magistratură au intrat pe uşa din dos mulţi avocaţi, eşuaţi cu brio în propria profesie şi care şi-au dorit un loc călduţ, lipsit de grija zilei de mâine.
Un lucru este sigur. Dacă linia a doua din justiţie va ceda şi sunt semnale că mulţi grefieri şi arhivari preferă să vândă cartofi în piaţă decât să mai petreacă o zi în instanţă, se va duce pe apa Sâmbetei şi bruma de justiţie pe care am avut-o până acum.
