Suntem înconjuraţi de ape. Avem Dunăre, Prut şi Siret, ape care chiar dacă de-a lungul vremii au fost atuuri în dezvoltarea oraşului, acum tind, din ce în ce mai mult, să semene a blestem. Peste tot, ochii celor care stau în zonele riverane sunt îndreptaţi spre cer, apoi spre apele de lângă ei. Plouă? Nu mai plouă? Creşte apa? Face faţă digul? Întrebări la care nimeni nu pare a avea răspuns, iar prea mulţi dintre cei aflaţi în pericol de a le intra apele în casă nici nu mai caută acest răspuns. Şi asta poate şi pentru că în anii ce-au trecut ba Siretul a măturat totul la Cosmeşti Vale, ba Dunărea a intrat în case în Valea Oraşului, ori dacă nu Dunărea, ploaia torenţială a dat peste cap sistemul şi-aşa depăşit al canalizării. Aşa că despre aceia care au ghinionul de a sta în zonele inundabile se poate spune că în fiecare an stau cu inima la gât să nu le intre apa în case. Pe de altă parte, ar cam trebui să ne întrebăm cum şi de ce s-a dat verde la ridicarea locuinţelor în zone clar inundabile? Nu luăm în discuţie Valea Oraşului, aici este practic zona veche care aşa s-a construit. Dar, mai nou, avem clădiri noi ridicate pe baza unor autorizaţii pentru grădini sau magazii. Sunt chiar şi firme care una au zis că fac şi, iată, au construit ştiind că sunt în zonă inudabilă. Dar astea ar fi probleme care poate nu ar mai fi de actualitate dacă digurile ar fi peste tot în judeţ bune şi mereu reabilitate, nu doar în anii de inundaţii. Deja inundaţiile sunt un fapt prea mult şi bine cunoscut de mii şi mii dintre locuitorii judeţului. Se gândesc că la alţi riverani, mai sus în Moldova, apele deja au semănat teroare şi morţi şi speră, poate, ca potopul să-i ocolească şi să ne ocolească măcar de data asta. E greu însă să gândeşti pozitiv când locuieşti într-o zonă unde acum, culmea, toate apele ce-o înconjoară şi-au ieşit din matcă şi sunt ţinute, cu chiu-cu vai, sub control. Cât şi până când, asta nimeni nu ştie. Aşa că povestea veche a oraşului înconjurat de ape şi mai mereu inudat nu se va sfârşi prea curând.
