Pentru cine mai avea dubii despre nesimþirea ºi aroganþa neaveniþilor care, chipurile, ne reprezintã în Parlament, cred cã s-au risipit ca ceaþa dupã ploaie în ultimele zile dupã deciziile de o tâmpenie monumentalã luate de „aleºi”. Modificãrile la Codul Penal, ce îi teleporteazã în afara zonei de acþiune a procurorilor anticorupþie, sunt de o prostie cum rar mi-a fost dat sã vãd. În primul rând, ele nu pot deveni operaþionale deoarece ar plasa România în afara Uniunii Europene pentru simplul motiv cã am semnat convenþia europeanã contra corupþiei, ce stipuleazã cu litere de-o ºchioapã cã funcþionarii rãspund penal pentru faptele comise în exercitarea funcþiei. Era simplu, banal aº putea spune, sã afli acest mic detaliu, dar când crezi cã poþi face orice doar ridicând mâna, poate deveni extrem de complicat. Nu în ultimul rând, reacþia opiniei publice ºi a cancelariilor occidentale de indignare, ca sã nu spun oripilare, este, de asemenea, grãitoare.
Ceea ce trebuie sã înþelegem este nivelul de gândire al acestor personaje, care dupã aproape un sfert de secol de democraþie nu au priceput nicio iotã din ce înseamnã acest concept ºi ce presupune el. Sã crezi cã te poþi plasa în afara legii pentru toate afacerile veroase pe care intenþionezi sã le faci sub paravanul funcþiei, este aroganþa supremã. Sã crezi cã poþi bãga pe gâtul românilor o asemenea inepþie este prostie curatã.
Dilema nu este sã îi dãm jos pe înfumuraþii ãºtia, ci... pe cine aducem în locul lor? Dacã ne uitãm la criteriile de selecþie ale apartidelor, ne apucãm cu mâinele de cap. Profilul politicianului este omul de afaceri dispus sã cheltuie ceva bani pentru a se vedea pe funcþie, ca sã poatã lucra apoi în voie, v-aþi prins, doar în interesul propriu. Proºtii care i-au ales? Doar zgomot de fundal, uºor de acoperit.
Nu poate fi trecutã cu vederea nici cealaltã „genialã” mãsurã, de eliberare din puºcãrii a deþinuþilor pânã într-o anumitã limitã a pedepsei. Conform unor calcule, asta ar însemna cam 10.000 de infractori pe strãzile noastre, o perspectivã deloc plãcutã pentru contribuabilii care muncesc din greu tocmai pentru a fi feriþi de gunoaiele societãþii. Cel mai mult mã iritã nu decizia, cât încercãrile politicienilor de a o justifica, deºi nici mãcar ei nu cred ce spun. Este forma supremã de insultare a inteligenþei, dar când mã uit la tot ce au fãcut pânã acum, nu mã mai mirã.
Cert este cã astfel de abuzuri sunt posibile ºi datoritã inexistenþei opoziþiei din Parlament, rolul ei fiind preluat de presã ºi societatea civilã. Cu un PDL moale ca plastilina, încã debusolat dupã ultimele alegeri, nu vãd sã existe o rezistenþã realã la asemenea derapaje, decât dacã vom avea norocul ca monolitul USL sã se dezintegreze în viitorul apropiat. Pânã atunci, nu putem face altceva decât sã ne apãrãm singuri în faþa acestor abuzuri de putere, cu mijloacele care ne stau la îndemânã: mitinguri de protest, petiþii cãtre instituþiile europene ºi, de ce nu, ouã aruncate în capul celor care judecã cu picioarele.
