Da, subiectul pare nedemn de luat în seamă tocmai într-un editorial, dar cum până şi politica (nu numai dragostea) trece prin stomac, preţul pe care îl plătim ca să mâncăm, măcar de sărbători, o friptură, merită analizat un pic.
Că zootehnia românească e aproape la fel de moartă ca purceii din galantarele măcelăriilor, se ştie de multă vreme. Că la nivel guvernamental nu se face nimic nu pentru redresarea acestei ramuri agricole, ci măcar pentru salvarea a ce se mai poate, se ştie la fel de bine. În schimb, răspunsul la întrebarea „de ce un kilogram de carne costă în România mai mult decât în Germania sau Belgia?” este ocolit cu obstinaţie.
Zilele trecute, un oficial din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare spunea că piaţa cărnii, fie ea de vită, porc ori mielul de sezon, s-a cam prăbuşit în ţara noastră, nici măcar sărbătorile de Paşti neputând să învioreze un pic vânzările. Acelaşi oficial spunea însă, cu aceeaşi ocazie, că tot mai mulţi crescători de animale se plâng de faptul că pentru fiecare kilogram de carne pe care o vând procesatorilor nu primesc decât 7-8 lei. Foarte puţin, într-adevăr. În rafturile supermarketurilor, însă, acelaşi kilogram de carne ajunge să coste de la 15-16 şi până spre 25-30 de lei kilogramul. Aberant, nu-i aşa? Să „umfli” într-un asemenea hal preţul, pentru a obţine un profit deşănţat, numai în România se poate! Un simplu calcul ne arată că lanţul de intermediari (care la noi poate cuprinde lejer Pământul pe la ecuator...) câştigă de pe urma plimbării vacii moarte până înnebuneşte ori a dusului cu mielul, de la fermă la piaţă, de vreo 2-3 ori mai mult decât crescătorul de animale, care s-a chinuit vreme de câţiva ani să aducă vita la stadiul de biftec sau să ne dea posibilitatea de a transforma mielul în ostropel.
Nu mai spunem că aceeaşi „minune” se petrece şi cu preţul peştelui (vorba aia, tot carne e şi el), a cărnii de pasăre ori a produselor lactate. Că doar n-o să ajungem să plătim mai puţin pe trei ouă şi o litră de brânză mai puţin decât pe un pachet de ţigări. Doar atârnă mai greu la cântar...
Evident, în ţara noastră cea a tuturor posibilităţilor, ar fi aberant pentru orice intermediar plin de „bun-simţ” balcanic să se mulţumească în a scoate un profit de 5-10%. Ce, trăim în Germania? Adică, să renunţe măria-sa intermediarul (a se citi speculantul) la posibilitatea de a-şi mai aduce în bătătură o biată vilă, un biet merţan, sau vreun iahtuleţ mititel, acolo...? Nu, dacă e comerţ liber, păi comerţ liber să fie!
Şi-apoi, toată lumea ştie că nu-i bine să mănânci prea multă carne: colesterol, risc de boli de inimă, alea-alea... Mai bine vegetarian, că tot au apărut verdeţurile. Numai că în aceeaşi Românie bananieră în care trăim, un borş de zarzavat te costă cât o friptură de vită... Ia încercaţi să vă duceţi prin piaţă cu „numai” 50-60 de lei şi să vedeţi cu ce sacoşe „pline” de urzici, ştevie, spanac şi lobodă vă întoarceţi. Taman suficient cât să răbdaţi de foame o zi întreagă, că tot e Postul Paştelui.
