E clar, e oficial rău de tot. Trebuie să scoatem bani din buzunar ca să ajutăm euro să nu îşi dea duhul. E criză cam dintr-un capăt în altul al lumii, poate nu în China, şi toată lumea se plânge că nu are bani. Numai că se pare că lipsa banilor nu prea contează când vine vorba de consumismul în care s-a transformat de câtăva vreme orice sărbătoare, în special cele de iarnă. Avem sau nu avem bani, trebuie musai să dăm iama în magazine şi să umplem coşurile cu ce o fi, numai să nu ratăm cumva să ne prindă Crăciunul ori Anul Nou fără masa plină sau decoraţiuni de Crăciun care mai de care mai colorate. Ãsta, cel puţin, e trendul pe care fiecare încearcă să îl respecte, fie că are cu ce, fie că se împrumută. Numai cine chiar nu are nici după ce bea apă nu este contaminat de furia consumistă a sărbătorilor de iarnă. E greu poate să îţi mai aminteşti ce înseamnă cu adevărat Crăciunul, pentru comunitate şi pentru cei apropiaţi, fie sub aspect religios, fie sub cel legat de familie, prins între nevoia de a face rost de bani şi alergatul prin magazine. De multe ori, cadourile pe care le cumperi repede şi la grămadă riscă să nu spună nimic deosebit celor pentru care le-ai cumpărat deoarece, prins între nevoia presantă mai ales acum de a face rost de bani şi dilema alegerii unui obiect cât mai reprezentativ, nici nu mai ai timpul necesar să îţi aminteşti ce ar vrea, poate, respectiva persoană. Demonetizarea adevăratului spirit al sărbătorilor ne lasă, de prea multe ori, cu un gol în inimă. Acolo unde ar fi trebuit să fie bucurie şi speranţa că un nou an va însemna şi un nou început nu e de multe ori nimic decât oboseală, stres şi lehamite. Au spus unii că după ce va trece această criză mondială lucrurile se vor schimba, şi priorităţile la fel. Că, lipsiţi de nevoie de mijloace, transformarea va fi în bine, în dauna goanei după a consuma şi a avea cât mai mult, chit că îţi este sau nu necesar, şi în noi va rămâne cu totul altceva. O întoarcere spre normal şi valorile de care am uitat demult şi chiar dacă ne mai amintim suntem prea ocupaţi să trăim consumist decât pentru propria noastră bucurie. O să spuneţi că spre asta te împinge necesitatea de a supravieţui, stresul asigurării zilei de mâine, dar asta nu e mereu adevărat. Cert e că în fiecare an, vrei-nu vrei, ajungi să uiţi de fapt sărbătorile de iarnă ar trebui să însemne şi faptul că, uneori, o masă plină şi cadouri pentru toţi nu înseamnă neapărat şi bucurie în suflet.
