Circa 79.000 de imigranţi au sosit în Elveţia anul trecut, contribuind la creşterea numărului de rezidenţi străini cu 14% în ultimii 5 ani, într-un ritm care a început să alerteze mediul politic, notează New York Times.
După presiuni din ce în ce mai accentuate, guvernul elveţian a reintrodus în această lună cote la eliberarea permiselor de muncă pentru cetăţenii din Uniunea Europeană, iar Partidul Popular Elveţian (de dreapta) face în prezent presiuni pentru un referendum privind imigraţia, care ar putea restabili controalele la frontierele cu statele UE, pentru prima dată în ultimii cinci ani.
Elveţienii nu sunt singurii europeni rezervaţi cu privire la imigraţie. Economiile în scădere, ascensiunea partidelor naţionaliste şi perspectiva ca cetăţenii din două dintre cele mai noi şi mai sărace state UE, România şi Bulgaria, să câştige acces nerestricţionat pe piaţa muncii au pus la încercare ambiţiile de a crea o Europă fără graniţe, mai mult decât în orice moment de la intrarea în vigoare a Acordului Schengen în 1995.
Guvernul britanic a propus relaxarea prevederilor privind deportarea unor străini, dar şi ideea ca imigranţii să plătească pentru unele servicii de asistenţă medicală. Danemarca a reintrodus controalele la frontieră în urmă cu doi ani, sub presiunea Partidului Poporului Danez (de dreapta). Recent, Spania a cerut contracte de muncă românilor, după o creştere de patru ori a imigranţilor, anulând astfel un angajament anterior care le permitea acestora accesul liber în calitate de cetăţeni UE.
Potrivit New York Times, decizia Elveţiei şi-a atras, în special, o mustrare usturătoare din partea înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, care a declarat că restricţiile "nu iau în considerare marile beneficii pe care libera circulaţie a persoanelor le aduce aduce atât cetăţenilor din Elveţia cât şi din UE"
În pofida rezistenţei crescânde faţă de migraţie în cadrul Uniunii, pentru marea majoritate a lucrătorilor din Europa piaţa comună a forţei de muncă nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, cu atât mai puţin într-o perioadă de dificultăţi. Astfel, doar o treime din cetăţenii străini care locuiesc în Uniune provin din alte state membre, echivalentul a 12,8 milioane de oameni dintr-un total de peste 500 milioane de europeni, potrivit datelor furnizate în 2011 de Eurostat.
În Elveţia, economia a rămas în mare parte neatinsă de criza datoriilor care a cuprins cea mai mare parte a Uniunii Europene. Deşi elveţienii respectă multe din regulile impuse membrelor UE, ţara nu face parte din UE şi şi-a păstrat moneda proprie, francul elveţian. De asemenea, Elveţia înregistrează un surplus bugetar. Economia sa a evitat recesiunea, iar rata şomajului este de aproximativ 3%, comparativ cu 27% în Spania, de 18% în Portugalia şi aproape 11% în Italia.
Îngrijorat de menţinerea "sănătăţii" economice din Elveţia - şi de îndepărtarea provocărilor extremei drepte - guvernul a invocat o clauză "de salvgardare" în acordurile sale europene, care îi permite să limiteze imigraţia din statele UE. Astfel, pentru anul viitor, Elveţia va elibera permise de muncă pe o perioadă de cinci ani pentru 53.700 de cetăţeni din 17 state vestice ale UE şi 2.180 de permise pentru cetăţenii din cele 10 ţări est-europene care au aderat la blocul european după prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Unii elveţieni susţin că măsurile au fost necesare pentru a diminua din presiunea exercitată de noii imigranţi, în condiţiile în care aceştia au crescut populaţia Elveţiei cu peste opt milioane. În aceste condiţii, proporţia străinilor din Elveţia a crescut la aproximativ 27% - una dintre cele mai mari ponderi din lumea occidentală - de la 6% în 1950.
Din cei 1,8 milioane de străini înregistraţi oficial în Elveţia, 1,2 milioane deţin cetăţenia UE, potrivit celor mai recente date disponibile furnizate de guvern, din 2012.
În acest context, Simonetta Sommaruga, ministrul elveţian al justiţiei, a insistat că decizia de a impune cote "nu a fost un act ostil la adresa Uniunii Europene", ci mai degrabă o modalitate de a reduce decalajul tot mai mare între o economie elveţiană robustă şi situaţia proastă din alte state europene, în special din statele sudice, unde "şomajul explodează".
Pe de altă parte, dacă noile restricţii au fost menite să diminueze din forţa curentului populist condus de Partidul Popular Elveţian - care a luptat cu succes împotriva aderării Elveţiei la UE - acesta pare neimpresionat.
Potrivit Silviei Bär, unul dintre oficialii partidului citat, noile cote sunt mai mult "simbolice", de vreme ce imigranţii pot evita restricţiile, aplicând pentru permise de muncă pe termen scurt până la mijlocul lui 2014, când limitele expiră şi nu mai pot fi reînnoite.
Partidul său acuză autorităţile elveţiene că "au făcut tot posibilul pentru a rezolva problema străinilor prin naturalizarea lor" şi menţionează că numărul de persoane care au primit cetăţenia elveţiană a crescut cu peste cinci ori din 1991 la aproape 45.000. "Străinii fără locuri de muncă constată adesea că asistenţa socială oferită aici este mai atractivă decât munca acasă", a adăugat ea, amintind de nemulţumiri similare formulate şi în Marea Britanie.
Astfel de argumente au îngrijorat însă mediul de afaceri elveţian, care s-a opus oricărei restricţionări a imigraţiei, avertizând asupra unui deficit de lucrători în sectoare cum ar fi cel hotelier şi medical.
