Născută la Brăila, dar adoptată de Galaţi, poet, publicist, promotor cultural, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi (şi reprezentant zonal), consilier cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi, Femeia Anului (titlu decernat de Revista „Avantaje”), Angela Baciu este un reper distinct în fenomenul cultural gălăţean şi naţional. Este autor a 15 cărţi de poezie, publicistică şi poezie pentru copii, prezentă în peste 30 de dicţionare şi antologii, poezia sa este tradusă în franceză, engleză, maghiară, cehă, arabă etc. De asemenea, a primit premii naţionale şi internaţionale pentru poezie şi publicistică şi a realizat numeroase interviuri iar ultima carte de publicistică a fost premiată de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iaşi.
Reporter: Eu si colegii mei vă urăm “La mulţi ani!”, stimată doamnă Angela Baciu! Ce înseamnă pentru dumneavoastră faptul că vă sărbătoriţi ziua de naştere odată cu venirea primăverii?
Angela Baciu: Sunt născută primăvara, anotimpul reînvierii, al bucuriei, al unui nou început. Anotimpul când totul se ia de la capăt, poate o nouă viaţă, o nouă iubire, alte planuri, alte bucurii… Este, pentru mine, ceea ce definesc eu pentru sufletul meu, al cincilea anotimp.
R.: Cum vede un scriitor acest anotimp? Este sezonul inspiraţiei?
A.B.: Fireşte, este un anotimp ce inspiră, totul capătă parcă alte dimensiuni: verdele e mai verde, roşul îţi bucură sufletul, păsările dau şi ele o mână de ajutor acestui tablou, înfloresc magnoliile, iasomia… ce poate fi mai frumos? Şi să vă mai mărturisesc ceva: e şi anotimpul speranţelor, renaşti, te simţi parcă altfel, devii mai tânăr, mai frumos, iar dorinţa de a dezvolta noi energii, de a oferi, e parcă şi mai mare acum. Ieri am fost întrebată de un alt ziar ce înseamnă scrisul pentru mine. E mâna mea dreaptă (cu toate că eu sunt stângace!), în scris mă regăsesc de fiecare dată mai tânără, mai plină de viaţă. Dacă cineva mi-ar lua scrisul şi iubirea… m-aş stinge în fiecare zi, clipă de clipă. Viaţa mea e alcătuită din lucruri simple: îmi plac oamenii, iubesc poezia, îmi place să învăţ în fiecare zi ceva nou, frumos. Într-un cuvânt: iubesc Viaţa.
R.: Care e cea mai mare dorinţă a dumneavoastră în această zi? Ce vă face fericită?
A.B.:În acest an îmi sărbătoresc ziua la Iaşi, sunt onorată să fiu invitată la Târgul de Carte “Librex”, unde voi avea lecturi publice, întâlniri, interviuri. Aşa că mă voi afla atât în mijlocul scriitorilor, cât şi în mijlocul cititorilor, bucurându-ne de clipe frumoase, pline de poezie şi artă. Îmi voi suna mama, pentru că este şi ziua ei de naştere, şi îi spun acum, cu mare drag, “La multi ani, mamă frumoasă!”. Voi avea câteva zile pline, de care mă voi bucura. Şi totuşi, să vă răspund la întrebare: care este cea mai mare dorinţă? Să ştiu că în fiecare zi există acolo, undeva, acea persoană minunată care îmi este alături la bine şi la rău. Fericirea pentru fiecare înseamnă altceva, nu sunt un om pretenţios, nu caut fericirea peste mări şi ţări, ea este aproape, lângă şi în noi, trebuie doar să întinzi mâna, să strângi cu putere şi s-o ţii lângă inima ta.
R.: Sunteţi organizatorul unui număr mare de acţiuni culturale, aveţi propriile proiecte scriitoriceşti şi participaţi şi la nenumărate evenimente. Cum le împăcaţi pe toate?
A.B.: Atunci când faci lucruri cu sufletul, când te dăruieşti, nu poti să stai deoparte. Vrei să fii lângă oameni, să te bucuri alături de ei, să îi ajuţi atunci când au nevoie, să fii în mijlocul lor. Mă implic de multă vreme în organizarea unor proiecte şi evenimente culturale, artistice, educaţionale, de voluntariat, caritabile, atât în nume personal, cât şi în calitate de consilier cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi. Astfel, am reuşit, sper eu, să mă apropii şi mai mult de oameni, să deschid noi colaborări cu alţi colegi, scriitori, artişti; să dezvoltăm parteneriate cu diferite instituţii culturale, biblioteci, instituţii de învăţământ, dar şi asociaţii, fundaţii şi ONG-uri. Sunt atât cadre didactice, cât şi elevi, studenţi, artişti care se implică în tot felul de acţiuni şi încercăm să deschidem „porţi” spre artă, valoare şi civilizatie, să arătăm că arta şi cultura pot educa tinerii şi pot avea şi alte modalităţi de petrecere a timpului liber. Se ştie faptul că la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi organizăm lunar colecte de carte, haine şi jucării, ne implicăm întreaga echipă atât cât putem, în diferite campanii umanitare, sprijinim copii, tineri, bătrâni. Pentru viitor, personal, mi-aş dori să mă implic şi mai mult în tot ce înseamnă sprijinul şi susţinerea persoanelor cu dizabilităţi şi mai ales a celor ce suferă de scleroză multiplă. Credeţi-mă, în jurul nostru oamenii au nevoie de noi, iar voluntariatul este cea mai bună alegere pentru a ajuta alţi oameni. Dacă toti ar gândi şi simţi aşa, cred că am deveni o societate mai bună şi frumoasă.
R.: Care e cea mai mare bucurie a unui scriitor?
A.B.: Să poată scrie, să aibă inspiraţie, să nu îi dispară niciodată muza (dar se întâmplă şi acest lucru şi atunci suferă enorm), să fie inţeles, cât se poate, de cel de alături, să îşi vadă cărţile publicate şi, mai ales, să ştie că este citit şi preţuit.
R.: Cum vedeţi oraşul Galaţi în ceea ce priveşte acţiunile culturale? Publicul e satisfăcut?
A.B.: Trăim, chiar dacă unii ar comenta, într-un oraş cultural. Avem instituţii de cultură cu vechime, ziare, reviste, teatre, biblioteci, muzee, cenacluri, proiecte frumoase, iar evenimentele şi acţiunile sunt, credem, pentru toate gusturile, vârstele şi categoriile sociale. Avem un oraş cu care putem să ne mândrim. Să nu uităm marile noastre valori: Vasile Alexandrescu Urechia – scriitor şi istoric, Anghel Saligny – inginer, academician, Jean Bart – scriitor, Fani Tardini – frumoasa actriţă, scriitorii Iordan Chimet, Hortensia Papadat-Bengescu, Grigore Hagiu, Nicolae Leonard – prinţul operetei româneşti, autorul valsului “Valurile Dunării” Iosif Ivanovici, pictorul Nicolae Mantu, muzicologul Dimitrie Cuclin, pictorul Camil Ressu... şi lista e atât de lungă... chiar nu avem cultură? Dar astăzi? Avem mulţi poeţi, prozatori, vin noi generaţii talentate, avem multe reviste de cultură, ceea ce mie mi se pare minunat; important este că se scrie, se citeşte, se publică. Societatea are nevoie de cultură, indiferent de vremurile pe care le trăim. Astfel, publicul gălăţean poate alege între un spectacol de teatru, un concert, o lansare de carte sau un vernisaj de pictură sau fotografie şi… câte şi mai câte.
R.: Ce proiecte aveţi în vedere în 2014?
A.B.: Îmi doresc ca în câteva luni să văd publicate două cărţi: o carte de poezie şi un nou volum de interviuri, încă nu vă pot spune unde vor apărea. Am terminat două piese de teatru şi măcar una mi-aş dori s-o văd jucată. Apoi, mi-aş mai dori să călătoresc şi să mă bucur de cât mai multe zile însorite la mare.
R.: Povestiţi-mi vă rog o întâmplare sau un episod din viaţa dumneavoastră culturală de care vă aduceţi aminte şi azi cu drag.
A.B.: Viaţa mea e plină de asemenea întâmplări, atât personale, cât şi scriitoriceşti. Dar am să vă povestesc pe scurt ce mi s-a întâmplat zilele trecute: am cunoscut o fetiţă de 10 anişori pe nume Andra care mi-a adus un bucheţel de flori şi un mărţişor sub forma unui coşar. M-a urat, am luat-o cu bucurie în braţe să îi mulţumesc pentru acest dar minunat de ziua mea şi ce credeţi că a făcut? M-a tras de urechi cu putere… vă daţi seama cât am râs, dar cât de uimită am fost de gestul acestui copilaş, care mi-a adus aminte de o copilărie frumoasă în care mama îmi cumpăra de ziua mea bragă şi nuga (se gaseau pe vremea aceea în Brăila, în centrul vechi, la ceas), nu ştiam că acest obicei, “trasul de urechi”, mai există şi astăzi. Mai târziu, m-am întâlnit cu o doamnă profesoară cu care colaborez în multe proiecte şi, urându-mă, a facut exact acelaşi gest. Am zâmbit întreaga zi. Nu este şi aceasta o formă de fericire?
R.: Ce sfat le daţi tinerilor scriitori care sunt la început de drum?
A.B.: Să meargă pe drumul lor, să aibă încredere în ei şi… să scrie… şi am să-l citez acum pe regretatul critic literar Radu G. Ţeposu cu al său crez:
„Tatăl nostru care ne citeşti,
Învaţă-ne să-i judecăm drept pe cei
care scriu
şi nu ne duce în ispita laudelor deşarte,
nici în cea a hulei nemeritate,
ci, ajută-ne să vedem în fiecare carte
adevărul estetic, dâra de existenţă,
freamătul fiinţei, iluminarea lăuntrică
şi ne iartă erorile noastre de judecată
şi fă-ne culţi, că suntem mulţi!”
R.: Aveţi un gând pentru cititorii ziarului “Monitorul de Galaţi”?
A.B.: Mi-e drag acest ziar şi îl citesc zilnic, fac parte şi eu din numărul mare de cititori. Vă urez atât dumneavoastră, cât şi lor, o primăvară frumoasă, magică şi plină de iubire…
