Potrivit unui studiu recent, fiinţa umană trebuie să fie înconjurată de un anumit număr de prieteni pentru a fi perfect împlinită.
Prietenii vin, pleacă... Potrivit lui Robin Dunbar, antropolog britanic şi profesor de psihologie evoluţionistă la Universitatea din Oxford, pentru a fi perfect împlinită în viaţa sa, o fiinţă umană trebuie să aibă un cerc mai mult sau mai puţin extins de intimi.
Atenţie la „prieteniile” virtuale!
În cartea sa, „Friends: Understanding the Power of Our Most Important Relationships”, omul de ştiinţă stabileşte „numărul Dunbar” sau „numărul magic” al prietenilor ideali la 150. Desigur, membrii familiei tale ar putea fi incluşi în acest număr.
Se pare că prietenii conform acestui concept antropologic sunt un fenomen relativ recent şi că sunt o consecinţă a reducerii dramatice a dimensiunii familiilor care a avut loc în ultimele două secole, în special în Europa şi America de Nord. Robin Dunbar avertizează şi asupra reţelelor de socializare care, potrivit acestuia, „implică un grad de izolare socială”. Oamenii pot avea 500 sau chiar 1.000 de prieteni pe Facebook, dar asta include indivizi pe care, în mod normal, i-am putea numi, uneori cu greu, cunoscuţi. Trebuie să fie oameni cu care avem o relaţie reală.
Potrivit studiilor citate de psihologul evoluţionist Robin Dunbar, bărbaţii sunt mai puţin probabil să aibă „cel mai bun prieten pentru totdeauna” decât femeile, care sunt în general mai abile social. 150 de prieteni reprezintă o limită cognitivă aproximativă a numărului de oameni cu care putem avea o relaţie socială stabilă, la fel ca şi dimensiunea naturală a grupului uman. În general, numărul de prieteni pe care îi ai este corelat cu dimensiunea zonelor creierului tău asociate procesării sociale.
Persoanele cu reţele de suport social mai bune au şanse mai mari de a se recupera după atacuri de cord sau accident vascular cerebral; altfel spus, a avea prieteni îţi poate salva viaţa. „Această descoperire a surprins pe toată lumea”, subliniază Dunbar.
Cercul nostru de aproximativ 150 de „prieteni în general” conţine şi cercuri concentrice mai mici. Majoritatea oamenilor au un „grup de simpatie” interior de aproximativ 15 persoane căruia îi dedicăm aproximativ 60% din „efortul nostru social” total şi un inel mai mic de aproximativ cinci prieteni intimi, pe care Dunbar îl numeşte „clica de sprijin”. Un aspect intrigant al conexiunilor de prietenie este că nu distinge prea mult între intrafamilial sau extrarudenie. „În multe feluri”, remarcă el, „familia generează doar un tip special de prietenie şi poate juca acelaşi rol”.
