






Întâlnirea cu oamenii din spatele unui film schimbă, uneori, felul în care privim povestea de pe ecran. Personajele capătă alte dimensiuni, gesturile și emoțiile lor se leagă de chipurile actorilor, iar lumea ficțională pare să se deschidă, lăsând spectatorul să pătrundă dincolo de poveste. Este una dintre experiențele speciale pe care cinematografia le poate oferi atunci când proiecția este urmată de dialogul direct cu realizatorii.
La Galați, publicul a avut ocazia să trăiască o asemenea întâlnire cu prilejul proiecției speciale a filmului „3 zile în septembrie”, cel mai nou lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu. Alături de cineast (şi de fiul său) s-au aflat actrița Andreea Vasile, protagonista filmului și actorul Emilian Oprea, într-un eveniment care a adus în prim-plan nu doar o nouă producție cinematografică românească, ci și povestea din spatele realizării sale.
Prezența lui Tudor Giurgiu la Galați nu este o premieră. Regizorul a revenit în oraș și cu alte filme ale sale, precum „Pădurea de molizi” și „Libertate”, păstrând această legătură directă cu spectatorii. Întâlnirile de acest fel oferă publicului șansa de a descoperi intențiile artistice ale autorului, de a înțelege mai bine alegerile regizorale și de a privi filmul dintr-o perspectivă mai apropiată de cea a creatorilor săi.
„3 zile în septembrie” pornește de la o situație aparent familiară: o nuntă care nu mai ajunge la altar. Bianca, interpretată de Andreea Vasile, descoperă că logodnicul său, Victor, jucat de Emilian Oprea, o înșală cu propria secretară. Apariția neașteptată a amantei spulberă echilibrul petrecerii și transformă seara într-un moment al rupturii.
În loc să rămână captivă umilinței și convențiilor sociale, Bianca fuge și pornește într-o aventură imprevizibilă pe litoral. Urmează o noapte în care întâlnirile insolite, situațiile suprarealiste și rătăcirile printr-un peisaj maritim aproape pustiu devin etapele unei eliberări personale. Ceea ce începe ca o experiență dureroasă se transformă treptat într-un drum către regăsire, iar răsăritul promite posibilitatea unui nou început.
Filmul se situează la granița dintre comedia romantică și comedia neagră, folosind umorul pentru a explora o experiență profund personală. Tudor Giurgiu construiește o poveste în care dramatismul nu exclude fantezia, iar situațiile comice nu anulează vulnerabilitatea personajului. Tonurile se schimbă, se amestecă și se contrazic, asemenea stărilor prin care trece protagonista.
Litoralul devine mai mult decât un simplu decor. În atmosfera melancolică a stațiunii, departe de agitația obișnuită a sezonului estival, marea și lumina dimineții capătă valoarea unor repere simbolice. După o noapte a dezordinii și a confruntării cu propriile limite, apropierea zorilor deschide perspectiva unei alte vieți.
Una dintre particularitățile producției este opțiunea pentru un plan-secvență de aproximativ 65 de minute, filmat fără întrerupere. Camera urmărește personajul prin spații și situații succesive, fără a fragmenta parcursul prin montajul tradițional.
Această alegere formală îl apropie pe spectator de experiența Biancăi. Evenimentele se succed în timp real, iar schimbările de ritm, întâlnirile și momentele de derută sunt trăite aproape nemijlocit. Camera devine un însoțitor al eroinei, surprinzând atât haosul exterior, cât și transformările sale interioare.
Realizarea unui asemenea demers presupune o coordonare atentă între actori, imagine, mișcarea camerei și întreaga echipă tehnică. Filmul a fost turnat în septembrie 2025, la Eforie Sud, în cadrul Arome Film Creative Camp. Grădina Hotelului Arome 22, străzile stațiunii și plaja au devenit spații ale unei filmări care a reunit peste 70 de profesioniști din industria cinematografică.
Concentrarea filmărilor într-o perioadă de numai șapte zile adaugă un alt element spectaculos poveștii din spatele producției. Într-un asemenea context, fiecare mișcare, fiecare intrare în cadru și fiecare intervenție trebuie să se integreze într-un mecanism comun, în care continuitatea devine esențială.
Regizor și producător, Tudor Giurgiu este una dintre personalitățile cunoscute ale cinematografiei românești contemporane. Născut la Cluj, la 20 iunie 1972, el și-a construit un parcurs care cuprinde filme de ficțiune, documentare și videoclipuri muzicale. A fost președinte-director general al Televiziunii Române între 2005 și 2007, a fondat compania independentă Libra Film și a inițiat Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), al cărui președinte este.
În filmografia sa, cineastul a revenit în repetate rânduri la personaje puse în fața unor crize personale și sociale, explorând felul în care acestea reacționează atunci când reperele obișnuite se destramă. „3 zile în septembrie” continuă această preocupare, dar o face printr-o perspectivă feminină și printr-o formulă cinematografică îndrăzneață.
Filmul poate fi privit și ca o poveste despre recuperarea libertății după o deziluzie. Bianca nu primește soluții gata făcute și nici nu urmează un traseu liniar. Ea înaintează prin încercări, întâlniri și momente de aparentă rătăcire, iar drumul spre sine capătă forma unei aventuri în care absurdul și tandrețea coexistă.
Distribuția îi reunește, alături de Andreea Vasile și Emilian Oprea, pe Conrad Mericoffer, Mirela Zeța, Emilia Popescu, Adela Popescu și Maria Junghietu. Scenariul este semnat de Tudor Giurgiu, Conrad Mericoffer și Radu Grigore, iar imaginea îi aparține lui Alexandru Dorobanțu.
„3 zile în septembrie” este o producție independentă realizată în coproducție de Point Film, StaySharp Film, Arome22 Creative Retreat, Libra Films și WaveCulture HUB.
Proiecția de la Galați s-a înscris în caravana națională a filmului, prin care echipa a ajuns în cinematografe din peste 20 de orașe, pentru a se întâlni cu spectatorii și a povesti despre experiența filmărilor.
Printre cei prezenți la eveniment s-a numărat și actorul și regizorul Cristian Gheorghe, pe care l-am remarcat prins sincer de povestea filmului și de emoțiile pe care aceasta le pune în mișcare. Reacția sa a ilustrat, într-un fel, ceea ce se întâmplă atunci când o producție cinematografică reușește să depășească limitele ecranului și să deschidă un spațiu de reflecție și dialog.
Întâlnirea cu echipa a completat experiența vizionării. Publicul nu a descoperit doar personajele și universul lor, ci și oamenii care au dat viață acestei povești, cu alegerile, riscurile și energia investite într-un proiect cinematografic neobișnuit.
Prin „3 zile în septembrie”, Tudor Giurgiu propune o călătorie care începe cu destrămarea unei certitudini și continuă spre un orizont al libertății. Iar pentru spectatorii gălățeni, întâlnirea cu filmul și cu realizatorii săi a adăugat poveștii o dimensiune aparte: aceea a emoției împărtășite, dincolo de ecran.
Fotografii de Dănuţ Onofrei, Cornel Gingăraşu şi imagini-secvenţe din filmul “3 zile în septembrie”