Sărbătorind geniul brâncușian la Brăila: Cornel Gingărașu în dialog cu scriitorul Adi George Secară, despre un eveniment cultural care unește Galațiul și Brăila

În Anul Constantin Brâncuși, arta și memoria culturală românească au devenit puncte de întâlnire între instituții, oameni de cultură și iubitori ai patrimoniului. Sâmbătă, 10 octombrie, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Casa Colecțiilor Etnografice, în spațiul Casei Alexiu, a avut loc vernisajul expoziției temporare „Drumul spre infinit – Brâncuși în fotografii și mărturii”, un eveniment dedicat marelui sculptor și drumului prin care opera sa a devenit universală.

Organizată în cadrul Hub-ului cultural „Etnoliteratura”, manifestarea a reunit Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” și Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați, într-un demers cultural care demonstrează că dialogul dintre instituții și comunități poate da naștere unor întâlniri memorabile.

Expoziția aduce în fața publicului fotodocumente, cărți poștale și volume provenite din colecțiile Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, precum și din colecțiile personale ale Paulei Olșanschi, lui Ionel Craioveanu și lui Radu Ilie. Un loc aparte îl ocupă cele 30 de planșe cu imagini surprinse în timpul montării Coloanei fără sfârșit, la Târgu Jiu, în 1938, documente vizuale care recompun povestea unui monument emblematic al artei moderne.

Despre semnificația acestui eveniment, despre colaborarea culturală dintre Galați și Brăila și despre actualitatea moștenirii brâncușiene am stat de vorbă cu Adi George Secară, scriitor, jurnalist cultural și bibliotecar la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați.

Cornel Gingărașu: Domnule Adi Secară, Brâncuși a fost sărbătorit la Brăila printr-o expoziție care aduce în prim-plan nu doar opera, ci și povestea nașterii ei. Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la un asemenea eveniment?

Adi George Secară: În primul rând, este o bucurie și o onoare. Brâncuși nu este doar un nume esențial al sculpturii universale, ci și o parte vie a identității noastre culturale. Atunci când vorbim despre el, nu vorbim numai despre un artist care a schimbat limbajul sculpturii moderne, ci și despre capacitatea spiritului românesc de a se ridica la universalitate.

Expoziția „Drumul spre infinit – Brâncuși în fotografii și mărturii” ne oferă șansa de a ne apropia de artist dintr-o perspectivă aparte. Vedem nu doar monumentul desăvârșit, pe care îl cunoaștem din fotografii și din vizitele la Târgu Jiu, ci și etapele construirii lui, oamenii implicați, efortul tehnic și îndrăzneala unei idei care a prins formă în realitate.

Pentru mine, Brâncuși este și o invitație la reflecție. Ne întreabă, indirect, ce facem noi astăzi cu moștenirea primită și cum o putem transmite generațiilor care vin.

Cornel Gingărașu: Titlul expoziției, „Drumul spre infinit”, trimite inevitabil la Coloana fără sfârșit. Ce ne spun fotografiile de arhivă despre acest monument și despre omul Brâncuși?

Adi George Secară: Ne spun că marile opere nu apar din nimic. În spatele unei forme care pare simplă se află o idee profundă, o viziune artistică și o muncă impresionantă. Fotografiile reunite în expoziție ne apropie de șantierul monumentului și ne permit să descoperim procesul prin care concepția lui Brâncuși a devenit realitate.

Aici este, cred, una dintre marile valori ale expoziției: Coloana nu ne apare doar ca obiect artistic încheiat, ci ca operă în devenire. Elementele modulare pregătite la Atelierele Centrale din Petroșani și apoi asamblate la Târgu Jiu ne dezvăluie dimensiunea tehnică și umană a proiectului.

În mesajul său, doamna Ionela Zgripcea, conservator la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, a surprins foarte bine această perspectivă: fotografiile păstrează gesturile oamenilor, proporțiile construcției, atmosfera locului și relația dintre artist, muncitori și monument.

Așadar, nu descoperim numai un Brâncuși al marilor idei, ci și un Brâncuși atent la realizarea concretă a operei sale, un artist care a urmărit îndeaproape împlinirea proiectului. Documentele vizuale transformă istoria artei într-o experiență aproape palpabilă.

Cornel Gingărașu: Cele 30 de planșe care surprind montarea Coloanei par să constituie unul dintre punctele de atracție ale expoziției. De ce este atât de important să vedem aceste imagini?

Adi George Secară: Pentru că ele ne ajută să înțelegem că patrimoniul nu înseamnă numai obiectul conservat, admirat și fotografiat de generațiile următoare. Patrimoniul înseamnă și povestea devenirii sale, oamenii care au contribuit la realizarea lui, contextul istoric și curajul de a transforma o idee într-un reper al umanității.

Aceste imagini sunt mărturii ale unui moment istoric. Ele păstrează detalii pe care timpul le-ar fi putut șterge din memoria colectivă și ne oferă posibilitatea de a privi monumentul altfel. Coloana fără sfârșit nu mai este doar o succesiune de module geometrice, ci rezultatul unei viziuni care a presupus precizie, colaborare și perseverență.

În plus, expoziția are un caracter interactiv: publicul este invitat să răsfoiască volumele expuse și să intre în contact direct cu documentele și cărțile. Este o modalitate foarte bună de a transforma vizita într-o experiență de descoperire și de lectură.

Cornel Gingărașu: Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Hub-ului cultural „Etnoliteratura”, inițiat de doamna dr. Brîndușa Ilie, muzeograf la Muzeul Brăilei „Carol I”. Cum apreciați rolul acestui proiect cultural?

Adi George Secară: Consider că asemenea inițiative sunt esențiale pentru viața culturală contemporană. Hub-ul „Etnoliteratura” a devenit un spațiu de întâlnire între discipline, între specialiști și public, între patrimoniu, literatură și istorie. Este meritul doamnei dr. Brîndușa Ilie că a construit și a susținut un cadru în care evenimentele culturale pot avea continuitate și pot atrage oameni cu preocupări diverse.

La vernisaj au fost prezenți muzeografi, scriitori, jurnaliști, profesori de istorie și colecționari, între care Paula Olșanschi, Doina Focșa, Ionel Craioveanu, Nelu Ivan, Costina Tănasă, Carla Katty Blaja, Aurel Furtună și Marilena Ioanid. Diversitatea participanților arată că Brâncuși poate deveni un punct de convergență pentru comunități și generații diferite.

Cultura nu trebuie să rămână închisă între zidurile instituțiilor. Ea trebuie să circule, să provoace dialog, să genereze întrebări și să creeze legături. Tocmai acest lucru îl face posibil un proiect precum „Etnoliteratura”.

Cornel Gingărașu: Un aspect important îl reprezintă colaborarea dintre Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” și Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galați. Ce semnificație are această întâlnire culturală între Brăila și Galați?

Adi George Secară: Este o dovadă că instituțiile culturale pot construi împreună proiecte care depășesc granițele administrative și pun în valoare patrimoniul comun. Galațiul și Brăila au o istorie îndelungată a dialogului cultural, iar asemenea manifestări consolidează această legătură.

Participarea Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați la un eveniment dedicat lui Brâncuși, organizat la Brăila în colaborare cu o instituție muzeală din Gorj, arată că valorile culturale nu aparțin exclusiv unui loc sau unei instituții. Ele ne privesc pe toți.

Bibliotecile, muzeele și celelalte instituții de cultură au responsabilitatea de a păstra memoria, dar și de a o face accesibilă publicului. Prin colaborare, documentele ajung în fața unor noi categorii de vizitatori, iar istoria capătă noi posibilități de interpretare. În acest sens, evenimentul este mai mult decât un vernisaj: este un exercițiu de solidaritate culturală.

Cornel Gingărașu: În încheierea intervenției dumneavoastră, ați lansat o idee puternică: „noi suntem Brâncuși, ar trebui să fim Brâncuși”. Cum trebuie să înțelegem această afirmație?

Adi George Secară: Nu este vorba, desigur, despre o identificare literală cu artistul, ci despre asumarea unei moșteniri și a unei responsabilități. Atunci când spun că noi suntem Brâncuși, mă gândesc la datoria de a-i păstra vie opera, de a-i înțelege contribuția și de a nu transforma admirația într-un simplu gest festiv.

A fi Brâncuși înseamnă să încercăm să privim lumea cu îndrăzneală, să avem răbdarea construcției și să credem în valoarea lucrurilor făcute cu sens. Înseamnă să ne raportăm la cultură nu ca la o podoabă ocazională, ci ca la o parte esențială a vieții noastre.

Am spus și că ridicarea Coloanei poate fi privită ca o construcție fără sfârșit, iar noi suntem, într-un fel, meșterii lui Manole întru infinit. Este o imagine a efortului continuu prin care fiecare generație trebuie să adauge ceva la ceea ce a primit. Recunoștința față de marii creatori trebuie conștientizată mereu, nu numai în anii aniversari.

Brâncuși nu este singur. El face parte dintr-o galerie impresionantă de personalități care au dat culturii românești și universale opere de referință: Eminescu, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu, Enescu, Ciprian Porumbescu, Tonitza, Grigorescu, Cantemir, Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt, Hortensia Papadat-Bengescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica și Dumitru Stăniloae.

Trebuie să fim mândri de acești creatori, să ne bucurăm de opera lor și să-i facem cunoscuți. Nu este suficient să le rostim numele; trebuie să-i citim, să-i ascultăm, să le privim operele și să-i apropiem de tineri.

Cornel Gingărașu: Ce mesaj ați transmite celor care încă nu au vizitat expoziția de la Casa Alexiu?

Adi George Secară: Le-aș spune să nu privească această expoziție doar ca pe o lecție de istorie a artei, ci ca pe o întâlnire cu un moment fundamental al culturii românești. Fotografiile, cărțile poștale, volumele și mărturiile reunite aici ne ajută să descoperim drumul de la idee la operă și de la operă la memoria colectivă.

Este o ocazie de a înțelege mai bine ce înseamnă să construiești ceva care să reziste timpului. Coloana fără sfârșit este un monument al verticalității, dar și o metaforă a aspirației omului către infinit.

Îi invit pe brăileni, pe gălățeni și pe toți cei interesați de cultură să viziteze expoziția, să răsfoiască volumele puse la dispoziția publicului și să descopere documentele care dau viață istoriei. Expoziția poate fi vizitată până la sfârșitul anului, oferind timp pentru o întâlnire autentică cu universul brâncușian.

Iar dacă ar fi să rezum totul într-o singură idee, aș spune astfel: Brâncuși nu trebuie doar comemorat, ci continuat prin felul în care ne asumăm cultura, memoria și responsabilitatea de a duce mai departe ceea ce avem mai valoros.

Un drum cultural care continuă

Vernisajul expoziției „Drumul spre infinit – Brâncuși în fotografii și mărturii” confirmă rolul esențial al colaborării dintre instituțiile de cultură în valorificarea patrimoniului național. Prin contribuția specialiștilor, a colecționarilor și a oamenilor de cultură, evenimentul de la Casa Alexiu transformă documentele istorice în mărturii vii și aduce mai aproape de public personalitatea unuia dintre cei mai importanți artiști ai lumii.

Dincolo de fotografiile care surprind ridicarea Coloanei fără sfârșit, rămâne ideea că marile creații nu se încheie odată cu momentul inaugurării lor. Ele continuă să vorbească, să inspire și să ne oblige să ne întoarcem la valorile care ne definesc.

Iar în acest dialog dintre Brăila, Galați și Gorj, Brâncuși devine nu doar subiectul unei expoziții, ci un simbol al unei construcții spirituale fără sfârșit.

Foto: Lăcrămioara Coliscenco.