Bag sama că de la o vreme încoace nu numai noi, românii de rând, sărăcim pe zi ce trece, bag sama că şi pământul pe care călcăm, pământul din care ne-am tot luat ba legume, ba fructe, într-un cuvânt ”d-ale gurii”, sărăceşte şi el de la un an la altul. Sau poate s-a făcut mai zgârcit, supărat fiind pe noi, oamenii, că nu-l mai lucrăm ca odinioară? Nu ştiu zău cum fac oare educatoarele pe la grădiniţe sau învăţătoarele din ciclul primar să-i facă pe copiii ăia mici şi cu ochii mari să înţeleagă ce-s alea ”cireşe de mai”, ţinând cont că micuţii ăştia nu studiază piaţa şi că pe masa de acasă nu prea au ocazia să se întâlnească cu asemenea trufandale. Păi de unde naiba să le răsară pe masă cireşele de mai când părinţii lor doar se uită la ele cu jind prin pieţe şi văzând că mai peste tot preţul se învârte în jurul a două sute de mii de lei vechi un kilogram, adică un preţ mai mare decât al unui kil de carne, trec mai departe zicându-şi că poate în Cireşar s-or mai ieftini. Ei aş! După cum spun statisticienii, cică producţiile de legume şi fructe ale anului ăsta sunt mici, chipurile de vină fiind frigul din luna februarie. Păi şi cu ce suntem noi de vină că producătorii n-au ce culege de prin cireşi, ăsta-i motiv să sară preţul în aer? Să vândă mai puţin, că doar n-au prăşit şi nici irigat cireşii! De fapt, vina nu cred că e a producătorilor ci (ca de obicei) a intermediarilor, a angrosiştilor, ba chiar şi a autorităţilor care dau certificate de producător unora care n-au pământ decât în ghiveciul cu flori de pe balconul de la bloc. Aşa că, anul ăsta n-o să mai atârnăm copiilor cireşe pe după urechi, gospodinele mai renunţă şi ele la dulceaţa de cireşe (că şi aşa alea de pe tarabe n-au pic de dulceaţă în ele) şi mâncăm mai departe mere, că alea au rămas 3-4 lei kilu'. Sau mâncăm compot, că dacă stai şi faci socoteala, din banii pe un kil de cireşe poţi cumpăra lejer 3 kg de mere şi două kg de zahăr. Mai pui şi o găleată cu apă dacă nu o vor scumpi şi pe asta, fierbi la foc mic (că s-aude că se scumpesc şi gazele) şi iaca poznă, ai făcut compot să-ţi ajungă juma de lună. Ca să nu mai vorbim de producţia de căpşune, unde poate producătorii ar fi mai îndreptăţiţi să ceară un preţ ceva mai mare, ţinând cont de volumul de muncă depus faţă de ăi cu cireşii, dar nici 45 de lei kilogramul cum spunea pe la tv o producătoare de căpşuni, mai ales că alea de-s aduse de pe afară sunt doar 10 lei. Chiar mai ieftine decât kilogramul de păstăi galbene, care e 12 lei în condiţiile în care un borcan cu păstăi de anul trecut costă numai 3,4 lei. Păi, ce-o să fac, renunţ la trufandalele lor stropite cu praf de aur şi am să mănânc d-alea cu conservanţi, uite-aşa, numai să fac în ciudă doctorilor care ne tot sfătuiesc să mâncăm cât mai multe fructe şi legume proaspete. Sâc!
