De câteva săptămâni asistăm cu toţii la un spectacol de prost gust pus în scenă de cei care aspiră la un post de primar sau consilier local în urbea noastră. După cum lesne se poate observa, oraşul a fost împânzit de pancarte şi tot soiul de cearşafuri, dacă le pot numi astfel, mai mici sau mai mari, cu chipurile unui candidat sau altul, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, că în ochii politicienilor mărimea afişului electoral contează şi nu viabilitatea programului electoral. De prea multă vreme asistăm la acest spectacol jenant şi nu cred că vom scăpa prea repede de el. Cu toate că dispreţuiesc această reprezentaţie hilară de marionete mai mult decât o pot exprima în cuvinte, cred în exerciţiul electoral, deşi unii pot considera acest lucru drept o naivitate. Nu vreau să deschid o discuţie despre candidaţi pentru că aş sfârşi prin a vorbi de interese politice sau de grup, ambele la fel de meschine. Cred însă că dacă ne vom exercita dreptul la vot responsabil, vom ajunge mai devreme sau mai târziu să avem parte de o conducere a oraşului care chiar să urmărească interesul public, nu să îl mimeze, aşa cum se întâmplă acum. Este un semn bun că oamenii de valoare au decis să renunţe la anonimat şi să se implice, dar este, cred eu, şi un semn de disperare. Oamenii s-au săturat să vadă cum oraşul se duce de râpă, odată cu speranţele lor de mai bine. Nu suntem în stare să acoperim ca lumea o groapă de şase ani, aşa că ce pretenţii să mai avem la investiţii serioase în oraş. Nici măcar în sport, unde investiţiile sunt minimale, nu am fost în stare să ne păstrăm echipele care ne-au făcut numele cunoscut în lume, aşa că ce aşteptări să avem în ceea ce priveşte locurile de muncă, corupţia generalizată sau birocraţia? Ceea ce ne lipseşte nouă acum este speranţa, măcar un dram din ea, pentru că a dispărut de mult, odată cu miile de gălăţeni, care au decis să îşi croiască o viaţă în altă parte. Dacă noile autorităţi locale nu vor reuşi destul de repede să redea măcar o brumă de încredere în ceea ce înseamnă instituţiile publice, mă tem că Galaţiul va deveni cât de curând un oraş fantomă, asemenea unui oraş minier din Ardeal. Ştiu că ăsta e ultimul lucru pe care vreţi să îl auziţi, dar şi noi, cetăţenii, avem partea noastră de vină în această piesă. Pentru că fie ne-am pus încrederea în cine nu trebuia, fie nu ne-a păsat cine ne conduce. Cu siguranţă vom face greşeli şi acum, dar cred că este responsabilitatea noastră, a tuturor, să ne implicăm şi să dăm dovadă de simţ civic pentru că doar aşa vom reuşi să ieşim din groapa în care singuri ne-am aruncat. Sigur, sunt mulţi bufoni care cerşesc voturi sau sunt dispuşi să le cumpere, aşa cum va fi întotdeauna, dar trebuie să privim dincolo de această perdea de fum ca să putem spera că ne va fi mai bine în următorii ani. Un înţelept a spus odată că, pentru ca ce este mai rău să se întâmple, este suficient ca oamenii oneşti să nu facă nimic, să asiste impasibili la ce se întâmplă în jurul lor. Vă sună cunoscut?
