Dacă ar fi să ne luăm după statisticile UE, în 2009 România avea cea mai mare rată a riscului de sărăcie din UE cu 22,4% (faţă de media UE de 16,3%). În plus, 32,2% dintre români sufereau de sărăcie severă (faţă de media UE de 8,1%). De asemenea, în România, partea din bugetul gospodăriei cheltuită pe alimente era cea mai mare, cu 44,2% (faţă de media UE de 16,8%). Ca rezultat, creşterea preţurilor la alimente între 2007 şi 2010 este probabil să fi afectat România mai grav decât alte state membre UE, în special persoanele sărace. Da, sunt date luate de pe Internet, date care ne aduc aminte în permanenţă că am ajuns un popor de săraci, suntem săracii Europei. Păi şi atunci, dacă tot suntem săraci, de ce mai avem partide cu tradiţie prin Europa, de ce mai apar unele mai noi precum Partidul Poporului (cică!) şi dacă tot apar, de ce n-ar apărea şi Partidul Săracilor? Mai ales că, dacă stăm şi privim atent în jurul nostru, nu cred că un asemenea partid ar duce lipsă de membri, nu cred că ar avea probleme în a aduna numărul necesar de semnături pentru a fi înfiinţat. Poate vă întrebaţi cam ce obiective ar putea avea un asemenea partid, cât de benefic ar fi pentru românii săraci (mulţi câtă frunză, câtă iarbă). Păi, după cum discutam mai deunăzi cu un amic, pensionar dar cu pensie mică, una dintre priorităţi ar fi să ne numărăm săracii, apoi bogaţii, să tragem o linie şi să arătăm conducătorilor iubiţi care este starea reală a poporului român. Un alt obiectiv ar fi să încercăm să ne ajutăm unii pe alţii, pentru că după cum se ştie din bătrâni, bogatul nu crede săracul, în schimb, săracul dacă are o bucată de pâine, de multe ori mai ajută şi pe unul mai sărac decât el. Păi numai dacă vă uitaţi prin câteva din parcurile Galaţiului, o să-i vedeţi pe cei fără adăpost care acum, pe timp de vară, dorm prin boscheţi - bărbaţi, femei, tineri sau bătrâni, unii plecând cu noaptea în cap în căutarea unui loc de muncă pentru o zi, alţii adunându-şi ”micul dejun” de pe la tomberoane. Am auzit şi voci stridente, de oameni care au fost poate doar favorizaţi de soartă, nemeritându-şi locul în societate, oameni care strigă sus şi tare că boschetarii îşi merită soarta, că de ce nu muncesc aşa cum au muncit şi ei. Numai că oamenii ăştia nu ştiu că mulţi dintre săracii cei mai săraci nu au nici măcar un act de identitate, fapt care implicit duce la lipsa unui loc de muncă stabil. Deci, cu ce ar deranja pe domnii parlamentari dacă ar mai apărea un partid în plus pe eşichierul politic? Eu unul cred că un asemenea partid ar aduna fără nici un efort prea mare milioane de membri şi mai cred că ar putea fi chiar o forţă politică, ba de ce nu, poate o salvare pentru mulţi amărâţi din România.
