Pentru că guvernanţii noştri se tot zbat să îngheţe la anul fabuloasele pensii şi salarii ale românilor, mi-am amintit de ceea ce îmi povestea colegul meu Adrian Manolache când ne-am întâlnit în Manchester cu ocazia meciului oţelarilor. Cu toate că de la distanţa care ne separă de Marea Britanie zvonurile sunt precum că viaţa pe acolo e cam scumpă, s-ar părea că nu e chiar aşa. Colegul meu care munceşte legal la englezi de vreo cinci ani spunea că e mai mult decât mulţumit, că e plătit la săptămână şi cu ce mai câştigă şi soţia reuşeşte să aibă un trai decent, un trai pe care în România nu şi l-ar putea permite. Din venitul realizat de el plăteşte chiria iar banii soţiei se duc pe celelalte cheltuieli ale familiei. Umblând prin magazine, am realizat şi eu că lumea nu e săracă, magazinele obişnuite sau cele de lux erau pline de cumpărători şi, ţinând cont de veniturile pe care le realizează un englez pe acolo, preţurile nu sunt ieşite din comun. Unde mai pui că nu există asigurare medicală, deci sistemul lor sanitar merge după alte reguli, făcute pentru oameni şi nu împotriva lor. Pensiile medii sunt pe undeva pe la 900 de lire sterline, dar iată că guvernanţii britanici au anunţat că de la 1 ianuarie 2012 pensiile vor ajunge aproape de 1.300 de lire sterline. Aşadar, pe la ei nu vine îngheţul. Asta aşa, ca un fapt divers, am observat că prin pub-urile lor puteai vedea câte două-trei bătrânele cinstindu-se de zor, afişând o veselie debordantă, semn că viaţa la pensie nu e rea deloc pe meleagurile lor. La noi, dacă vezi două bătrâne într-o cârciumă, te uiţi la ele ca la casa de nebuni, numai că aşa ceva n-ai să vezi prin barurile româneşti... nu se cade, cică. Aşa că bătrânelor noastre nu le rămâne altă distracţie decât să stea pe bancă în faţa blocului, să mănânce seminţe şi să-şi povestească una alteia cine a mai murit, câtă lume a fost la înmormântare şi ce bucate au fost la pomană. De distracţie la bătrâneţe, nici vorbă. Păi din ce să te mai distrezi dacă banii din pensie abia îţi ajung să plăteşti întreţinerea, curentul electric, niscaiva medicamente şi câte ceva de îmbucat? Asta e, pensionarilor noştri li s-a rezervat distracţia pe lumea cealaltă. Oare când vom ajunge şi noi să-i vedem pe bătrâneii noştri plimbându-se prin lume, aşa cum fac şi englezii şi germanii şi nordicii, ba până şi polonezii? Poate atunci când (dacă se va întâmpla şi asta), odată cu trecerea la moneda euro, guvernanţii noştri vor face niscaiva calcule şi, văzând cât de flagrantă e diferenţa între milioanele de lei care apar pe fluturaşii de pensii şi salarii, vor realiza că între 1.300 de lire sterline ai unui englez şi 200 de lire, cam cât ia un român ceva mai avut acum, e oareşce diferenţă, şi poate atunci se vor lua niscaiva măsuri. Poate vor dezgheţa ceva.
