Săptămâna aceasta vom vorbi despre paşii care trebuie parcurşi pentru cel care doreşte să-şi achiziţioneze un acvariu. Mulţi dintre noi consideră că îngrijirea unui câine sau a unei pisici necesită prea multă responsabilitate, mai ales pentru cei care nu au foarte mult timp liber la dispoziţie, aşa că recurg la un acvariu. Pe lângă faptul că este estetic, are şi proprietăţi de calmare a psihicului, conform spuselor psihologilor. În cazul în care dorim un acvariu pentru căminul nostru, documentarea şi informarea sunt elementare.
De foarte multe ori unii sunt grăbiţi şi cumpără un acvariu mic şi câte două exemplare din fiecare specie, iar acest lucru duce la un acvariu suprapopulat. De asemenea, uneori unii se gândesc să cumpere unul micuţ şi circular, sperând că este mai uşor de întreţinut. De fapt, lucrurile nu sunt atât de simple - un acvariu mic ar avea consecinţe grave asupra peştilor.
Pentru început, trebuie menţionat faptul că există două variante de sisteme de acvaristică. Cel dintâi, care este şi cel mai des întâlnit în România, este acvariul de apă dulce. Cel de-al doilea este acvariul marin sau de apă sărată, pe care nu şi-l poate permite oricine deoarece este destul de costisitor. În privinţa formelor se găsesc foarte multe variante - cub, hexagon, bol şi dreptunghic, cel mai des întâlnit. Primul acvariu nu ar trebui să fie deloc mic deoarece se presupune a fi o copie fidelă a habitatului natural, iar orice dezechilibru poate duce la moartea peştilor.
Echipamentul necesar, deosebit de important
De asemenea, lucrurile nu se opresc aici - mai aveţi nevoie de alte echipamente necesare pentru un sistem total funcţional. Filtrul de acvariu este cel mai important, pe care-l găsim de două feluri: intern şi extern. Mai departe, trebuie să achiziţionaţi o pompă de aer cu furtun şi piatră de aer, încălzitor pentru acvariu (apa trebuie să aibă în jur de 24-26 de grade Celsius), un termometru, furtun pentru schimbat apa din acvariu şi un minciog pentru prins peştii. Paşii următori sunt, înainte de aducerea peştilor ciclarea apei şi declorizarea apei. Deoarece apa de la robinet este foarte dură, trebuie declorinată pentru ca peştii noştri să aibă un mediu propice. Important este să nu fierbem apa deoarece, în acest fel, odată cu eliminarea clorului, sunt eliminate şi sărurile şi mineralele de care au nevoie peştişorii. Apoi se trece la amenajarea acvariului cu substrat - o bază pentru plantele decorative. Acesta poate fi constituit din pietriş, nisip sau turbă acoperită cu nisip, după care sunt adăugate şi plantele. De asemenea, un acvariu trebuie să aibă şi lumină - de regulă sunt folosite neoanele deoarece consumă mai puţin şi degajă mai puţină căldură.
Un alt lucru important de luat în seamă este ca atunci când cumpărăm peşti, să nu îi aşezăm imediat în apa de acvariu. Pentru început, trebuie aşezaţi, aşa cum i-am cumpărat, cu pungă cu tot, în apa din acvariu pentru ca cea din pungă să ajungă la temperatura apei treptat. Astfel, evităm ca peştii să aibă un şoc termic. După pargurgerea acestor paşi esenţiali, trebuie să avem grijă la întreţinere. O dată pe săptămână trebuie schimbată apa, iar acvariul trebuie ferit de lumina soarelui directă. De obicei, la câteva ore după umplerea cu apă a acvariului apar bule pe sticlă. Acesta este gazul de clor şi nu trebuie să ne sperie sau să acordăm o atenţie majoră deoarece o să dispară în aproximativ două sau trei zile. În acvariile mici pot fi puşi maximum doi sau trei peşti, iar în cele mari cam opt-zece. Pentru început, e indicat să alegem peştii mai puţin sensibili şi asta pentru că apa este încă prea proaspătă.
Oxigenul, esenţial pentru peşti
Fie că suntem pasionaţi de acvaristică, fie că suntem începători, cu toţii ştim că oxigenul este cel mai important şi că trebuie să oferim o cantitate suficientă. În cazul în care acvariul nu primeşte suficient oxigen, apa devine toxică pentru peşti şi aceştia vor muri. Există situaţii în care ne putem da seama de lipsa cantităţii necesare de oxigen observând aspectul peştilor, cu toate că măsurătorile noastre arată că este suficient. Manifestările peştilor demonstrează că există anumite deficienţe în ceea ce priveşte calitatea oxigenului (dat fiind că nu s-a asigurat un bun circuit). Este posibil să se producă o creştere a acidităţii apei cauzată de faptul că, în timpul procesului de respiraţie, peştii elimină bioxid de carbon care favorizează diminuarea calităţii apei şi are influenţă asupra capacităţii de inspirare a oxigenului. Un prim semnal al acestei situaţii poate fi ridicarea peştilor la suprafaţa apei, aceştia încercând să respire cantitatea de aer care le este necesară, deci oxigenul de care duc lipsă. De asemenea, se poate observa un ritm mai rapid al respiraţiei decât de obicei. Peştii nu mai sunt capabili să stocheze oxigenul de care au nevoie şi în organismul lor se acumulează bioxid de carbon, proces care poate să ducă la narcoza cauzată de acest gaz.
De asemenea, pot exista şi situaţii în care cantitatea de oxigen din acvariu o depăşeşte pe cea normală, şi aceasta duce la moartea peştilor. În acest caz se poate observa o micşorare a ritmului de respiraţie, eventual o abundenţă de salivă sau se poate ajunge chiar şi la hemoragii. În asemenea situaţii, de mare ajutor poate fi folosirea unei pompe de aer care să producă aerisirea intensivă a acvariului, cu bule mari de aer.
Cu această măsură putem elimina oxigenul din apă. De aici se vede că oxigenarea apei în acvariu nu are doar rol în completarea necesarului de oxigen, ci poate să aibă şi un rol decisiv în eliminarea gazelor în exces din acvariu.
Eficienţa aerisirii acvariului a devenit subiectul multor dispute, iar aici părerile sunt împărţite. După unii, afluxul de oxigen are doar rolul de a menţine apa într-o continuă mişcare, aducând apa din straturile inferioare spre suprafaţă şi invers, fiind stimulată preluarea oxigenului din aerul din afara acvariului. Dupa alţii, acest circuit realizat prin aerisire nu are o importanţă atât de mare pe cât se crede, ci aerul care pătrunde la suprafaţa apei, gradul său de purificare decide modul de stocare a gazelor în apă. Astfel, cu cât bulele de oxigen sunt mai mici, cu atât aportul va fi mai mare.
Pentru a aerisi acvariul, există numeroase aparate, dar cel mai simplu şi mai uşor de găsit este pompa de aerisire. De asemenea, este binecunoscut şi aşa-numitul filtru de burete, folosit şi el în structura pompelor de aerisire care, pe lângă pulverizare, ajută şi la filtrarea apei. Folosirea lor este esenţială în creşterea puietului. Aerisirea acvariului, în condiţii normale, trebuie să fie de cel putin 3-3,5 mg/litru, iar dacă apa este mai caldă decât de obicei, 5-5,5 mg/litru oxigen, cantitate ce poate fi suficientă şi corespunzătoare cerinţelor acvariului respectiv şi peştilor care îl populează.
Curăţarea acvariului
Dacă am pus la punct acvariul, trebuie să ştim şi cum să îl curăţăm. Înainte de a porni la treabă, trebuie să ne asigurăm că avem la îndemână toate instrumentele necesare: o un minciog mic, un borcan mai mare, nisipul şi pietrişul să fie fără impurităţi iar plantele proaspete. Sau alte plante decorative, în cazul în care foloseşti ornamente din plastic. De fiecare dată când curăţăm acvariul, trebuie să fim foarte atenţi la peşti. O singură manevră nereuşită şi le-am pus viaţa în pericol. Atunci când îi transferăm într-un recipient temporar, e necesar să avem grijă să-i prindem bine cu minciogul, să fie poziţionaţi în centrul plasei.
Este evident faptul că, odată cu dezvoltările tehnologice, sistemele de filtrare a apei au suferit îmbunătăţiri consistente şi că deşi apa din acvariu arată curată şi limpede, mâncarea nedevorată de peşti precum şi excrementele acestora se depune pe fundul acvariului, unde se descompun şi se transformă în substanţe toxice. Dacă nu dispunem de un sistem de filtrare sub pietriş, va trebui să curăţăm noi impurităţile de sub pietriş cu mare atenţie, folosind un sistem „hydro-clean". Recomandarea specialiştilor e să împrospătăm apa din acvariu o dată pe lună. Trebuie aruncată o parte din apă în timp ce curăţăm impurităţile de sub pietriş. În felul acesta, rezolvăm problema împrospătării apei şi a curăţării pietrişului. De asemenea, trebuie aruncată aproximativ un sfert din apă şi înlocuită cu apă potabilă, pentru a menţine la acelaşi nivel bacteriile bune din acvariu.
