Ciuma pneumonică, în atenţia autorităţilor sanitare române. Ce trebuie să ştim după informaţiile apărute în Rusia

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a publicat informaţii despre ciumă, după ce suspiciunea unui caz mortal în Siberia a stârnit îngrijorări în mai multe ţări. Ciuma pneumonică este una dintre cele mai grave forme ale bolii şi se poate transmite de la om la om, însă tratamentul cu antibiotice este eficient dacă este administrat la timp.
Ciuma, cunoscută şi sub numele de pestă, a revenit în atenţia publică în ultimele zile, după moartea unei angajate a unui institut de cercetare din Irkutsk, Siberia. În spaţiul public au apărut informaţii despre o posibilă infecţie cu ciumă pneumonică, inclusiv speculaţii privind un accident de laborator. Autorităţile ruse au negat existenţa unui focar, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a solicitat clarificări.
În acest context, INSP a publicat vineri, 9 octombrie, un material cu informaţii generale despre ciumă sau pestă, explicând caracteristicile acestei boli infecţioase.

Citeşte informarea publicată de INSP.

Ce este ciuma şi cum se transmite

Ciuma este o boală infecţioasă provocată de bacteria Yersinia pestis, întâlnită în mod obişnuit la anumite mamifere mici şi la puricii care le parazitează. Oamenii se pot infecta prin muşcătura puricilor infectaţi, prin contactul direct cu ţesuturi sau fluide contaminate şi, în cazul formei pneumonice, prin inhalarea particulelor respiratorii provenite de la o persoană infectată.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, boala are trei forme clinice principale: bubonică, pneumonică şi septicemică.

Ciuma bubonică este forma întâlnită cel mai frecvent şi se manifestă, printre altele, prin febră, frisoane, slăbiciune şi inflamarea dureroasă a ganglionilor limfatici.

Forma pneumonică afectează plămânii şi este deosebit de gravă. Printre simptome se numără febra, dificultăţile de respiraţie şi tusea, care poate fi însoţită de spută cu sânge. Această formă se poate transmite direct între oameni prin particule respiratorii, ceea ce impune identificarea rapidă a cazurilor şi izolarea persoanelor infectate.

Ciuma septicemică apare atunci când bacteria se multiplică în sânge şi poate provoca insuficienţă de organ şi alte complicaţii severe.

De ce a apărut îngrijorarea după cazul din Rusia

Atenţia internaţională s-a îndreptat spre Siberia după decesul unei angajate a unui institut specializat în cercetarea ciumei. În spaţiul public au circulat informaţii potrivit cărora femeia ar fi putut contracta boala în urma unui incident de laborator, însă această ipoteză nu a fost confirmată oficial. Pe 6 octombrie, Reuters a relatat că autorităţile ruse au informat OMS că în oraşul Irkutsk nu fusese înregistrat niciun caz de ciumă. Potrivit aceleiaşi relatări, persoanele care intraseră în contact cu femeia fuseseră identificate, iar rezultatele testelor efectuate asupra acestora pentru agenţi patogeni periculoşi erau negative.

La momentul relatării, nu era clar dacă femeia fusese testată pentru ciumă şi dacă această boală putea fi exclusă drept cauză a decesului. OMS a apreciat că riscul pentru populaţia generală era scăzut. Prin urmare, suspiciunile apărute în Rusia trebuie diferenţiate de existenţa unui focar confirmat. Informaţiile disponibile nu justifică prezentarea situaţiei drept începutul unei noi pandemii.

Cât de periculoasă este ciuma pneumonică

Ciuma pneumonică poate evolua rapid. Potrivit OMS, perioada de incubaţie poate fi foarte scurtă, uneori de aproximativ 24 de ore, iar boala netratată poate deveni fatală în 18-24 de ore de la apariţia simptomelor.
Există însă tratamente eficiente. Antibioticele administrate cât mai devreme pot salva vieţi, motiv pentru care diagnosticul rapid este esenţial. Confirmarea bolii necesită teste de laborator. În cazul unui focar, măsurile sanitare includ izolarea bolnavilor, identificarea şi monitorizarea persoanelor care au intrat în contact apropiat cu aceştia şi administrarea tratamentului preventiv, atunci când este indicat de personalul medical.

Deşi este asociată în memoria colectivă cu marile epidemii din Evul Mediu, ciuma nu a dispărut. OMS arată că, în perioada 2019-2025, cele mai multe cazuri umane raportate la nivel mondial au provenit din Republica Democrată Congo şi Madagascar.

Apariţia unor informaţii despre un caz suspect în Rusia nu înseamnă automat că boala se răspândeşte în Europa. Situaţia epidemiologică trebuie evaluată pe baza cazurilor confirmate şi a datelor comunicate de autorităţile sanitare.