Părinţii nu sunt obligaţi să cumpere imprimante, perdele sau mobilier pentru clasă. Ce prevede regulamentul şcolar

Școlile nu pot transforma achiziţia unei imprimante, a perdelelor sau a mobilierului pentru clasă într-o obligaţie financiară pentru părinţi. Familiile pot contribui voluntar la îmbunătăţirea condiţiilor din sala de curs, însă faptul că bunurile vor fi folosite de propriii copii sau că majoritatea părinţilor susţine iniţiativa nu îi obligă pe ceilalţi să participe financiar.

Poate şcoala să le ceară părinţilor să cumpere dotări pentru clasă?

Discutarea unei nevoi a clasei nu înseamnă că părinţii trebuie să suporte costurile. Un profesor poate semnala lipsa unui echipament sau necesitatea unor îmbunătăţiri, dar acest lucru nu transferă automat responsabilitatea achiziţiei asupra familiilor.

Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 5.726/2024, prevede posibilitatea sprijinirii voluntare a bazei materiale a şcolii. Articolul 165 stabileşte condiţiile în care comitetul de părinţi poate decide susţinerea întreţinerii, dezvoltării şi modernizării clasei sau unităţii de învăţământ.

O astfel de contribuţie nu poate deveni obligatorie pentru fiecare familie. Prin urmare, cumpărarea unei imprimante, a unui dulap sau a unor perdele poate fi susţinută voluntar, fără ca toţi părinţii să fie obligaţi să achite o parte din cost.

De exemplu, dacă în cadrul unei şedinţe se propune cumpărarea unei imprimante pentru materialele didactice, un părinte poate refuza să contribuie. Argumentul că echipamentul va fi folosit de copii nu reprezintă, în sine, un temei pentru impunerea plăţii.

Ce se întâmplă dacă părinţilor li se cere să cumpere direct obiectele

Regula nu se aplică doar în cazul colectării banilor într-un fond comun. Nici solicitarea ca fiecare părinte să cumpere un anumit obiect pentru dotarea clasei nu creează automat o obligaţie financiară.

Astfel, împărţirea unei liste între familii — unii cumpără imprimanta, alţii perdelele sau scaunele — nu transformă contribuţia voluntară într-una obligatorie. Sprijinul poate consta în bani sau în donarea unor bunuri, dar participarea trebuie să rămână voluntară.

În cazul contribuţiilor financiare organizate prin comitetul de părinţi, articolul 165 prevede gestionarea acestora prin asociaţia de părinţi cu personalitate juridică şi cu respectarea legislaţiei financiare. Regulamentul permite şi sponsorizarea clasei, fără ca aceasta să poată genera avantaje suplimentare pentru anumiţi elevi sau părinţi.

Înainte de a cumpăra sau dona un obiect, este recomandat să ceri clarificări privind acceptarea, documentarea şi destinaţia acestuia. Trebuie făcută distincţia între bunurile donate pentru dotarea comună a clasei şi obiectele personale pe care un elev le aduce pentru propria utilizare.

Cine poate strânge bani şi ce reguli se aplică în cazul cadourilor

Atunci când părinţii decid să susţină voluntar o achiziţie, cadrul didactic nu poate prelua rolul de casier. ROFUIP interzice implicarea elevilor şi a personalului şcolii în strângerea sau gestionarea fondurilor şi califică această implicare drept abatere disciplinară.

Prin urmare, elevii nu ar trebui să fie trimişi cu bani pentru a-i preda profesorului în vederea cumpărării unor dotări comune. Acordul părinţilor nu înlătură interdicţia aplicabilă personalului şcolii.

Cadourile destinate profesorilor reprezintă o situaţie diferită de achiziţiile pentru dotarea clasei. Posibilitatea de a sprijini baza materială a şcolii nu justifică solicitarea unor bunuri pentru uzul personal al cadrului didactic.

Codul-cadru de etică, aprobat prin Ordinul nr. 4.831/2018, interzice solicitarea, acceptarea sau colectarea de bani, cadouri ori servicii în scopul obţinerii unui tratament preferenţial sau sub ameninţarea unor sancţiuni. De asemenea, acesta stabileşte reguli privind neacceptarea bunurilor materiale şi a banilor pentru serviciile educaţionale oferite.

Dacă un grup de părinţi propune cumpărarea unui cadou pentru profesor, ceilalţi nu sunt obligaţi să contribuie. Participarea financiară nu poate fi condiţionată de atenţia acordată copilului, de evaluarea acestuia sau de evitarea unui tratament nefavorabil.

Ce poţi face dacă o contribuţie voluntară este prezentată drept obligatorie

Dacă ţi se solicită să plăteşti pentru un obiect destinat clasei, poţi cere să ţi se explice cine a iniţiat solicitarea, care este scopul achiziţiei şi în baza cărei reguli se pretinde că plata ar fi obligatorie.

Dacă nu doreşti să participi, poţi comunica acest lucru fără să fii nevoit să îţi justifici situaţia financiară în faţa celorlalţi părinţi.

În cazul în care solicitarea vine din partea unui angajat al şcolii şi este însoţită de presiuni sau ameninţări cu posibile consecinţe pentru copil, poţi depune o sesizare scrisă către conducerea unităţii de învăţământ, prin secretariat. Este util să păstrezi mesajele, listele de cumpărături sau alte dovezi ale solicitării, mai ales dacă sunt menţionate sancţiuni ori un tratament nefavorabil.

În sesizare, precizează dacă ţi s-au cerut bani, dacă ţi s-a solicitat să cumperi direct un produs sau dacă este vorba despre contribuţia la un cadou. Clarificarea acestor aspecte poate ajuta la analizarea situaţiei.

Dacă problema nu este soluţionată la nivelul şcolii, te poţi adresa inspectoratului şcolar competent.