Se întâmplă ca anumite date din calendar să-ţi rămână întipărite în memorie pentru vecie: zilele de naştere ale celor dragi, data căsătoriei, ziua în care ţi s-a întâmplat să treci printr-un moment crucial din vaţa ta... Când lucrezi în presă eşti bombardat cu date şi cifre, aşa încât e mai greu să reţii astfel de informaţii. Cu toate acestea, unele date îţi rămân undeva în memorie şi, chiar dacă nu mai reţii exact ce anume a fost atât de important încât să le reţii, memoria îţi trage un semnal de alarmă. Ziua de 15 noiembrie, adică azi, când scriu aceste rânduri, mi se părea importantă, dar nu ştiam exact de ce. Am scormonit în arhiva de ziar şi aşa mi-am reamintit că 15 noiembrie 2001 era data limită până la care LNM Holdings NV trebuia să plătească prima tranţă din preţul pachetului majoritar de acţiuni al Sidex pentru ca proaspeţii acţionari ai Combinatului să fie înregistraţi în registrul acţionarilor. Contractul se semnase de ceva vreme şi era clar că indienii vor fi noii patroni ai Combinatului, dar pe atunci informaţiile erau greu de obţinut şi nimeni nu ne spunea dacă s-au virat banii. Acesta este motivul pentru care noi, cei din presa gălăţeană, stăteam cu sufletul la gură în aşteptarea acestei date-limită.
Au trecut 10 ani de la momentul în care Combinatul a devenit efectiv al lui Lashkmi Mittal. Între timp unitatea siderurgică şi-a schimbat de mai multe ori denumirea, pe acolo a trecut o pleiadă de directori, de mai multe naţii, şi a pierdut mii de salariaţi. În zilele noastre se vorbeşte mai puţin de plecări din Combinat, dar încă se scrie mult despre salarii, despre negocieri care nu mai aduc nimic bun, despre producţie afectată de criză şi... despre închiderea Combinatului. Periodic (dar mai cu seamnă în preajma renegocierii CCM-ul) se lansează zvonuri despre închiderea definitivă a unităţii sau a unor capacităţi de producţie. Nu se mai aminteşte nimic despre faptul că, pentru a deveni proprietarul celei mai mari societăţi din România, Lashkmi Mittal a plătit statului român doar 50 de milioane de dolari, despre faptul că timp de cinci ani Combinatul n-a avut treabă cu Fiscul şi cu Vama etc. Acţionarul majoritar al grupului LNM, Lakshmi Mittal, a dat, fără îndoială, lovitura atunci când a bătut palma cu Guvernul Adrian Nastase pentru a deveni stăpân la "Sidex". Pe lângă faptul că a reuşit să achiziţioneze Combinatul cu ceva mai mult de 50 milioane de dolari, a beneficiat timp de 5 ani de o serie de facilităţi vamale şi fiscale care la momentul privatizării erau estimate de Ministerul Finantelor Publicela peste 3.700 miliarde de lei vechi.
Combinatul avea toate premisele de a se transforma peste noapte din cea mai mare gaură a economiei naţionale într-o întreprindere cu adevărat profitabilă. Depindea doar de managementul indienilor şi de puterea lor de a se adapta la mentalitatea românească şi la piaţa mondială a oţelului. Iar indienii au reuşit. Au reuşit, mai presus de toate, să se adapteze la mentalitatea românească.
Cu suişuri şi coborâşuri, cu profit sau pierdere, cu linişte sau proteste, Combinatul încă mai dă, acum, după 10 ani, pâine în multe case. Ceea ce mi se pare mie că nu e în regulă e ca preşedintele Băsescu să apară în seara zilei de 14 noiembrie 2011 la postul naţional de televiziune şi să „sfătuiască” angajaţii Combinatului să o lase mai moale cu pretenţiile salariale. Dat fiind ceea ce se întâmplă zilele acestea în Combinat, nu cred că e întâmplător. Şi oricum eu nu mai cred de mult în coincidenţe.
